În condiţiile în care vortexul polar este stabil sau puternic – vânturi puternice care menţin masa rece în jurul Polului Nord, vremea este stabilă şi blândă din punct de vedere termic la latitudini temperate.

Un vortex slab se referă la încetinirea semnificativă a vânturilor puternice care menţin masa de aer rece în jurul Polului Nord, condiţii în care masa de aer rece migrează spre latitudini temperate, determinând răciri semnificative în anumite zone din emisfera de nord (fie America de Nord sau Europa).

Slăbirea puternică poate avea loc atunci când se produc încălziri semnificative (bruşte) în stratosfera polară, eng. Sudden Stratospheric Warming (SSW). O încălzire stratosferică bruscă reprezintă o perturbare semnificativă a vortexului polar stratosferic, care are loc în momentul în care unde atmosferice de scară largă (unde Rossby) sunt împinse în sus spre stratosferă. Acestea transportă energie şi căldură către pol, perturbând echilibrul vortexului polar, condiţii în care aerul din jurul Polului Nord se încălzeşte rapid (temperatura la 10 hPa poate creşte cu 40…60 de grade în câteva zile), iar vânturile vestice slăbesc sau se inversează. În condiţiile unui eveniment major de SSW, vortexul troposferic se fragmentează sau slăbeşte, aerul arctic coboară spre latitudini medii - iar drept consecinţă apar valuri puternice de frig

O perspectivă a evoluţiei vortexului stratosferic pe o perioadă de timp mai lungă (anticipaţie de până la 45 de zile – 12 noiembrie – 26 decembrie) este oferită de modelul numeric de prognoză ECMWF.

Acestă perspectivă indică un vortex încă stabil, dar care a slăbit în intensitate, în ultima săptămână, cu vânturi moderate din sector vestic în zona circumpolară (o medie în jurul a 20…25 m/s). Astfel, se va înregistra o slăbire evidentă în ultima decadă, în special în jurul datei de 26 noiembrie, când componenta zonală a vânturilor de vest ar putea scădea spre 0 m/s. Acest lucru presupune un început de încălzire stratosferică şi o degradare a vortexului stratosferic. Spre finalul lunii noiembrie şi la începutul lunii decembrie incertitudinea privind intensitatea vortexului stratosferic este tot mai mare, dar un posibil scenariu ar fi de creştere uşoară în intensitate a vântului zonal în stratosferă şi o revenire spre un vortex stabil.

Estimările modelelor numerice globale privind evoluţia vortexului polar stratosferic, la momentul de anticipaţie 26 noiembrie, indică o încălzire stratosferică şi implicit o deplasare a vortexului polar stratosferic peste zona de nord a Câmpiei Ruse şi Siberia.

În 26 noiembrie modelul global GFS indică o anomalie de temperatură pozitivă de peste 20…30 de grade chiar deasupra zonei arctice şi temperaturi mai scăzute decât normal deasupra Siberiei (anomalii negative de 15…20 de grade.

În consecinţă, în 26 noiembrie, centrul vortexului este centrată deasupra Siberiei (temperaturi de – 75 de grade) şi temperaturi mai ridicate deasupra zonei Arctice (temperaturi de -45 de grade).

În aceste condiţii, stratosfera se încălzeşte, dar încă nu este confirmat un eveniment major de încălzire stratosferică (SSW), însă modelele globale de prognoză indică o posibilă tendinţă spre acest scenariu, în condiţiile în care estimarea pentru 26 noiembrie indică o deplasare a centrului vortexului pe Siberia.

Pentru ca un eveniment să fie declarat major SSW, trebuie îndeplinit criteriul oficial (WMO – World Meteorological Organization): vânturile zonale medii la latitudinea de 60°N şi altitudinea nivelului de 10 hPa se inversează — adică trec de la vestice (pozitive) la estice (negative).

Chiar dacă stratosfera se încălzeşte şi vortexul slăbeşte, impactul la sol poate fi întârziat cu 1-3 săptămâni sau mai mult şi e posibil să fie atenuat de alţi factori meteorologici şi indici climatici. Dacă aceste încălziri stratosferice apar devreme, cum este situaţia din acest an (în ultima decadă a lunii noiembrie), este mai dificil să se anticipeze exact momentul în care efectele se vor transmite până la suprafaţă.