Aproximativ 40% dintre tinerii din Generaţia Z scriu rar texte mai lungi decât o notiţă scurtă, arată sondaje recente. Profesorii spun că acest declin marchează o schimbare majoră faţă de o abilitate pe care oamenii s-au bazat timp de peste 5.500 de ani, scrie BeaconWales.

Pe măsură ce ecranele domină sălile de clasă şi viaţa de zi cu zi, scrisul de mână devine opţional, nu esenţial.

În multe şcoli, laptopurile şi smartphone-urile au înlocuit caietele şi pixurile. Profesorii relatează că unii elevi întâmpină dificultăţi în a scrie o pagină întreagă fără disconfort sau ezitare. Scrisul cursiv, odinioară parte standard a educaţiei, este acum necunoscut pentru mulţi adolescenţi.

Cercetările sugerează că aproape patru din zece elevi din Gen Z exersează rar scrisul de mână pe perioade mai lungi. Pentru unii, semnătura este singura utilizare constantă a pixului pe hârtie.

Experţii avertizează că lipsa exerciţiului afectează viteza, lizibilitatea şi rezistenţa la scris.

Această schimbare reflectă obiceiuri digitale mai largi, unde tastarea şi atingerea ecranului sunt mai rapide şi mai comode. Totuşi, profesorii susţin că această comoditate poate avea un cost cognitiv.

Neurocercetătorii afirmă că scrisul de mână activează mai multe zone ale creierului decât tastarea.

Scrierea implică coordonarea abilităţilor motorii, a procesării vizuale şi a sistemelor de memorie. Această interacţiune complexă consolidează învăţarea şi reţinerea informaţiilor.

Studii realizate în Norvegia şi Statele Unite arată că elevii care iau notiţe de mână reţin conceptele mai eficient. Scrisul de mână obligă la sintetizare şi procesare, nu la copiere mecanică. Tastarea, în schimb, încurajează adesea transcrierea rapidă fără reflecţie profundă.

Cercetătorii subliniază că tehnologia nu este nocivă în sine. Problema apare atunci când se pierde un instrument complementar care susţine profunzimea cognitivă.

Dincolo de mediul academic, scrisul de mână a susţinut mult timp exprimarea personală. Scrisorile, jurnalele şi notiţele scrise creează urme tangibile ale emoţiilor şi experienţelor. Mesajele digitale, deşi practice, sunt adesea scurte şi uşor de şters.

Experţii spun că scrierea mai lentă încurajează reflecţia şi comunicarea atentă. Mesajele scrise de mână cer structură şi finalitate, spre deosebire de conversaţiile online fragmentate. Unii profesori promovează acum obiceiuri simple, precum jurnalul de o pagină pe săptămână. Aceste practici mici încearcă să păstreze profunzimea fără a respinge tehnologia.

Specialiştii pun accent pe echilibru, nu pe nostalgie. Tastarea rămâne esenţială pentru educaţia modernă şi viaţa profesională. Însă menţinerea scrisului de mână poate proteja memoria, învăţarea şi claritatea emoţională.

Pe măsură ce Gen Z creşte într-un mediu complet digital, scrisul de mână riscă să devină o tradiţie pe cale de dispariţie. Cercetătorii susţin că obiectivul nu este abandonarea ecranelor, ci păstrarea diversităţii cognitive.