E vorba de perspectiva noastra asupra lumii. In viziunea sa initiala, internetul isi propunea sa ne aduca intreaga planeta „la un clic distanta”, astfel incat sa ne ajute sa vedem mai usor imaginea de ansamblu. A reusit oare?

Dupa ce o saptamana zapezi neglijent cate o jumatate de ora pe zi prin programele americane de televiziune, ai ciudata senzatie ca un cataclism urias a ras de pe fata pamantului Europa si nimeni nu vrea sa-ti zica ce s-a intamplat. Dupa o vreme constati - cu oarecare usurare - ca nici celelalte continente nu au o soarta mai buna, exceptand poate anumite zone ale orientului mijlociu. Ba chiar si Statele Unite apar destul de in ceata si cele mai multe stiri se refera cu precadere la statul in care se nimereste sa te afli. Desigur, pana la urma iti amintesti de CNN si te linistesti: restul lumii e la locul ei chiar se mai intampla cate ceva pe acolo. Insa interesul americanilor pentru acest "rest" este aproape nul.

Am aflat de curand ca nu a fost intotdeauna asa. La conferinta TED desfasurata de curand la Oxford, prezentarea lui Ethan Zuckerman (antreprenor, blogger si cercetator la Berkman Center for Internet and Society, Harvard) pune scaderea ponderii stirilor internationale de la 30-40% in anii '70 pana la 12-15% in prezent pe seama internetului. Ideea (corecta de altfel) a redactorilor de stiri este ca cei interesati de informatii internationale mai detaliate sau referitoare la anumite zone sau tari au la dispozitie o multitudine de surse, incepand cu ziarele on-line si terminand cu bloggerii care relateaza direct din regiune. Problema este insa ca studiile privind traficul prin internet in domeniul stirilor releva faptul ca foarte putini sunt cei interesati de stirile internationale, marea majoritate a utilizatorilor cautand tot informatiile nationale sau locale. In Marea Britanie de exemplu, 95% din trafic se indreapta spre surse din tara, desi cel putin in acest caz impedimentul limbii este neglijabil. Acestea fiind faptele, Zuckerman constata ca internetul nu si-a respectat promisiunea initiala de a deveni o punte informationala, care sa ne largeasca orizontul si sa ne ofere o perspectiva globala. Dimpotriva, in web utilizatorii tind sa se concentreze pe informatii venind din cateva tari bogate si pe informatii domestice, ceea ce ne face un soi de "cosmopoliti inchipuiti" (imaginary cosmopolitans). Perspectiva pare sa se ingusteze.

Retelele de socializare si servicii precum Twitter nu amelioreaza cu nimic aceasta stare de lucruri, pentru ca oamenii tind sa socializeze cu parteneri care impartasesc aceleasi vederi, asa ca perspectiva nu prea are sanse sa se largeasca pe aceasta cale. Mai degraba astfel se ajunge la intelepciunea turmei, crede Zuckerman, si tind sa-i dau dreptate. Exista, desigur, o multime de spatii publice virtuale - forumuri, grupuri si liste de discutii, chiar bloguri - in care se schimba idei, se discuta argumentat in contradictoriu si, intr-adevar, avem sansa sa ne largim orizontul. Insa aceste spatii sunt oarecum elitiste si realitatea este ca majoritatea oamenilor filtreaza informatia astfel incat sa le confirme propriile convingeri si se feresc de cele care le-ar putea schimba optica. Da, lumea intreaga e la la un clic distanta, dar cel mai adesea preferam sa o ignoram. Exista enorm de multa informatie in internet, asa ca este firesc sa filtram, numai ca foarte adesea ne programam filtrele astfel incat sa treaca prea putina informatie.

Ethan Zuckerman este insa convins ca nu e totul pierdut si ca exista solutii prin care sa se realizeze viziunea originara a internetului ca mijloc care sa ne ajute sa intelegem mai bine lumea in ansamblu. Una dintre cai o reprezinta gasirea unor mecanisme care sa amplifice vocile miilor de bloggeri, mai cu seama din tari sau regiuni care nu se bucura de atentia mediilor de informare mainstream. Ideea consta in formarea si sustinerea unor retele de "bridge-bloggers" care sa creeze punti intre doua culturi sau doua limbi, iar in acest scop Zuckerman impreuna cu Rebecca MakKinnon au infiintat organizatia non-profit Global Voices Online, mai intai in cadrul Centrului Berkman de la Harvard Law School iar apoi ca fundatie independenta cu sediul la Amsterdam. Rolul acestor bridge-bloggers (un soi de "calauze" intr-un continut care nu este familiar cititorului) este sa culeaga cele mai relevante postari din blogosfera regionala, sa le traduca si sa furnizeze contextul necesar, astfel incat sa devina surse valoroase nu doar pentru publicul interesat, dar si pentru media mainstream.

Chiar functioneaza. Reuters a format un parteneriat cu Global Voices inca din 2006 si din ce in ce mai multe informatii din lume provin din bloguri preluate de media mainstream. Lumea poate fi mai larga.