Libertatea presei inseamna astazi libertatea de opinie. O afirmatie atat de transanta nu poate veni decat de la niste oameni cu convingeri ferme, ale caror opinii despre viitorul jurnalismului merita putina atentie.

In urma cu cateva zile, un grup de bloggeri si publicisti germani au publicat o declaratie comuna, pe care au intitulat-o "Internet Manifesto". Modul in care aceasta pagina s-a raspandit in toata lumea in doar cateva ore, starnind o dezbatere la scara mondiala in care s-au angajat deopotriva bloguri cu zece vizitatori pe luna si mari publicatii precum The Guardian spune, de fapt, mult mai multe despre internet decat au reusit sa adune cele 17 puncte ale declaratiei. Insa ceea ce incearca sa faca autorii nu este sa ne povesteasca despre internet, ci despre relatia dintre jurnalism si internet - adica una dintre zonele fierbinti ale cotidianului.

Nu este chiar o coincidenta ca acest manifest a aparut la putina vreme dupa ce Rupert Murdoch si-a exprimat intentia de a furniza doar contra cost continutul online al publicatiilor sale. De altfel, nu este singurul. Initiativa companiei Journalism Online de a construi un portal unic pentru accesul platit la editiile online ale publicatiilor afiliate s-a bucurat de un deosebit succes, companii care reprezinta mai mult de 700 de publicatii exprimandu-si deja interesul pentru utilizarea platformei. Spun "deja" fiindca Journalism Online este o firma infiintata de curand si remarcata pentru planul ei de a salva The New York Times printr-un sistem de microplati pentru accesul la continutul online. Se pare ca toata lumea a cazut de acord ca singura varianta de a salva jurnalismul de calitate din necazurile pe care expansiunea internetului i le-a adus nu poate fi decat accesul platit.

Autorii manifestului nu par foarte entuziasmati de acest trend. Opinia lor rimeaza cu o remarca a lui Jef Jarvis - editorul blogului de mare succes BuzzMachine -, care vede trei reactii tipice in fata schimbarii: "Una este s-o ignori, una este sa incerci s-o opresti, iar a treia este sa gasesti oportunitati in ea". Evident, a treia cale este cea pe care pariaza cei 15 germani impreuna cu adeptii lor din intreaga lume, iar punctul 12 al declaratiei o spune explicit: "Traditia nu este un model de business". Intregul lor demers porneste de la premisa ca internetul a schimbat cu totul vechea ordine a fluxului de informatii catre public, iar media trebuie sa ia act de aceasta schimbare si sa se adapteze daca vrea sa supravietuiasca. Noutatile majore introduse de internet in ecuatia media se refera la accesul direct al publicului la majoritatea informatiilor primare, diversitatea si accesibilitatea surselor alternative de informare si posibilitatile diverse si facile de exprimare publica, la dispozitia oricui.

Rezultatul este ca nu mai exista, practic, un monopol al informatiilor, iar jurnalistul nu mai este semizeul de altadata, singurul care avea posibilitatea sa stabileasca agenda publica. Accesul direct la informatie nu elimina nicidecum nevoia de informatie mediata, dar ridica nivelul exigentelor carora mediatorul profesionist - jurnalistul - trebuie sa le faca fata. Acesta este motivul pentru care semnatarii manifestului considera ca internetul nu doar schimba, dar si imbunatateste jurnalismul. Totusi, Internet Manifesto nu pledeaza pentru accesul gratuit la continutul online al publicatiilor si nu face concesii in ceea ce priveste proprietatea intelectuala ("Copyright-ul devine in internet o datorie civica"). Sustine insa diversificarea si adaptarea modelelor de business ale presei la caracterul deschis si extrem de competitiv al internetului si se simte printre randuri increderea ca publicitatea va deveni in curand o sursa de finantare la fel de importanta si on-line. Oricum, ideea este ca nu exista nicio diferenta intre jurnalistii platiti si cei care nu sunt platiti, intre profesionisti si amatori. Diferenta o face doar calitatea: in abundenta informationala a internetului, doar cei credibili si extraordinari isi vor pastra audienta pe termen lung.

Exista insa si cateva puncte ale manifestului care au starnit controverse. Unul dintre ele este cel care elogiaza cantitatea de informatie ("there is no such thing as too much information") si capacitatea "generatiei Wikipedia" de a pune sub semnul indoielii credibilitatea informatiilor si de a investiga informatiile primare in cautarea adevarului. Au aparut si contra-manifeste, documentul a fost ironizat copios pe unele bloguri, a fost considerat banal si irelevant pe altele. Unii l-au considerat opera unor bloggeri fara legatura cu presa mainstream, ignorand faptul ca majoritatea autorilor sunt nume mari in presa germana. Cert este ca documentul nu a trecut neobservat, ceea ce este deja mult.