"Decat nimic, mai bine ceva!" Este principiul clasic care guverneaza discursurile celor care prevad ca actiunile lor se indreapta repede si sigur spre esec. Asta parca auzim tot mai des inca de la sfarsitul anului trecut: o fi fost campania de vaccinare impotriva gripei noi nimic mai mult decat zarva inutila si bani risipiti aiurea, dar macar autoritatile n-au stat cu mainile in san. La fel si cu taxa fast food - nu stim exact cum sa delimitam fast food de non-fast-food sau fast-food de nesanatos si, in final, vom avea preturi mai mari si, probabil, un consum mai scazut, dar macar s-a facut ceva. La fel si cu al 13-lea salariu si, mai nou, cu legea pensiilor, care ridica egalitatea la rangul de bine si moral absolut si vine sa ne arate ca au trecut vremurile in care unii erau mai egali decat altii. Drept urmare, nimeni nu va mai primi pensii speciale - deci nesimtite - iar banii de la pensie vor fi calculati strict in functie de contributiile facute la sistemul public de-a lungul anilor lucrati.

In principiu, miza este una financiara. Guvernul a calculat ca aceasta lege, la fel de speciala ca si pensiile pe care urmeaza sa le elimine, va aduce la bugetul de stat economii intre 500 si 800 de milioane de euro pe an. Schema este simpla: pensiile speciale, care sunt platite acum de ministere, se vor recalcula si plati direct de Casa Nationala de Pensii dupa cinci luni de la intrarea in vigoare a legii.

Diferenta dintre pensiile speciale de acum si cele "standard" este, in multe cazuri, uriasa. Dar nu neaparat nedreapta. Si in niciun caz nu este lipsita de legitimitate. Chiar daca putem cadea cu totii de acord ca nu conteaza ce faci, atat timp cat aduci un plus de valoare si ca masura efortului depus este intotdeauna contextuala, nu cred ca sunt foarte multi aceia care nu inteleg ca exista o diferenta enorma de uzura fizica si psihica intre munca unui contabil, spre exemplu, si cea a unui pilot de aeronave. In aceste conditii, cele doua categorii ar trebui rasplatite diferit nu doar cat timp lucreaza, ci si dupa.

Asta s-a si intamplat pana acum. Pensiile salariatilor din Ministerul Apararii, Ministerul Justitiei, Ministerul de Interne, ale parlamentarilor si functionarilor publici parlamentari, personalului aeronautic civil si personalului Curtii de Conturi erau platite direct de ministere si, permanent, indexate cu evolutia salariilor celor din functii echivalente. Nu spune nimeni ca nu erau si abuzuri si ca pensiile speciale ar fi trebuit acordate pana si ultimului functionaras parlamentar, dar disocierea trebuia sa plece de la alte fundamente si excluderea din categoria "specialilor" nu e justa cand se face la gramada.

Sigur, intentia de a face economie la bugetul de stat este admirabila. Mai mult, este vitala. Si, sigur, bugetele pe care ministerele le aloca pensiilor speciale (in unele cazuri, chiar si de cateva sute de milioane de euro) nu sunt deloc neglijabile. Dar economiile ar putea veni si din alte parti. Adica scenele de concert si draperiile de zeci de mii de euro chiar sunt risipa de bani.

In plus, scandalurile colaterale nu fac bine nimanui. Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) a anuntat deja ca va da in judecata Guvernul si pe premierul Emil Boc daca de la aceasta lege nu vor face exceptie cadrele militare, argumentand ca militarii au un regim aparte in toate tarile membre ale NATO si UE.

Rolul lui Maihai Seitan in aceasta ecuatie este unul incert. A stat in spatele implementarii reformei in sistemul de pensii din Romania si care inca de la introducerea celor doua piloane private a militat pentru sustinerea lor, cresterea contributiilor si introducerea facilitatilor fiscale pentru participanti.

De altfel, istoria lui Seitan merge mult mai departe de atat. A fost seful Oficiului pentru Coordonarea Reformei Sistemelor de Pensii din Romania, iar in perioada februarie 2005-mai 2007 a condus Casa Nationala de Pensii si alte Asigurari Sociale (CNPAS), fiind, in acelasi timp, si coordonatorul echipei tehnice care a elaborat proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii publice. Dupa ce a parasit CNPAS, el a condus, din postura de director general, compania FINCOP Broker de Pensii Private. Practic, stie mai bine decat oricine ca sistemul public de pensii este in piuneze si ca daca nu se gaseste o solutie cat mai repede, cei care acum au 25 de ani, spre exemplu, s-ar putea sa nu mai aiba, peste 40 de ani, din ce sa-si primeasca pensia. Sau, mai mult, cei care peste 10 ani vor intra pe piata muncii vor trebui sa tina in spate 5-6 pensionari care asteapta pensia. Si, totusi, sa fie noua lege a pensiilor cea mai buna solutie?