Si mai frustrat m-am simtit in momentul in care am constatat ca Bookfest, salonul bucurestean al cartii, care tocmai s-a incheiat, pare sa trezeasca in mass-media un interes un pic mai redus decat o alta expozitie, cea de sicrie cu staif, care a facut de curand deliciul ziarelor si televiziunilor. Ma rog, manifestare inedita, ce-i drept, dar prefer sa imi amintesc cat de rar pot de locurile cu verdeata si altele asemenea, iar oamenilor acelora nici macar nu pot sa le urez succes in afaceri, dar sa le mai vad si exponatele...

Am purces in schimb la salonul Bookfest, unde toate frustrarile enumerate mai sus s-au risipit: editorii au pus la loc de frunte ceea ce trebuia sa stea la loc de frunte si unde aidoma unui personaj al lui Mel Brooks care facea la un moment dat o baie de bogatie, "spalandu-se" cu bijuterii, pietre pretioase si monede de aur, am facut o baie de carte. Si m-am simtit mai curat si increzator in sansa noastra.

De ce a fost bine? Pai chiar de la intrare, pentru ca difuzoarele din curtea Romexpo nu mai gajaiau nu stiu ce succese la moda; picurau in schimb ritmuri de jazz acompaniate de o voce frumoasa si calma. Pe alei aglomeratia era la fel de calma si decenta si nu mi-a umplut nimeni bratele cu hartiile acelea colorate de care ti-e jena sa te descotorosesti rapid, dar care te incurca si enerveaza. Editorii au mizat, si bine au facut, mai mult pe oferta de carti si de figuri publice invitate sa participe la lansarile de carte si mai putin pe domnisoarele cu fustite scurte si zambete late care sustin restul expozitiilor, fie ele de materiale de constuctie, de masini sau motociclete sau de componente de calculator; asta a facut sa scada corespunzator si numarul tinerilor manati de hormoni care haladuie aiurea cam fiecare manifestare de acest gen. Asta nu inseamna ca domnisoarele de la standuri aveau figuri de soricei de biblioteca sau de tocilare; in plus erau competente si daca intrebai de ceva anume, chiar iti gaseau si te lamureau.

Oricum, mie mi-a placut cel mai mult o doamna anume, de la o mica editura care chiar avea carti bune: era insarcinata, dar rezista programului cu rabdare si un zambet placut si in plus, avea frumusetea aceea speciala pe care o capata femeile in cele noua luni de sarcina. Ii multumesc, mi-a oferit cateva clipe de liniste cu totul deosebita intr-o zi agitata intr-un Bucuresti agitat intr-o lume agitata.

Ce nu mi-a placut? Reducerile de preturi. Nu zic ca nu sunt folositoare, pentru ca romanul mai are o sumedenie de griji pe cap, iar cartea nu sta pe lista de prioritati. Si nu stiu cat de corect este din punct de vedere economic ceea ce o sa spun, dar, sincer, nici nu ma intereseaza: unu, editurile si tipografiile si omul de rand nu prea beneficiaza de rabaturi la multe cele - electricitate, gaze, mancare sau benzina; doi, cartea are pretul ei, pentru ca este mai mult decat hartie colorata si tiparita; trei, or fi cartile o marfa, dar teoriile cu cererea si oferta si echilibrul pietei cred ca nu li se aplica, poate si pentru ca fara carti teoriile in cauza ar fi niste vorbe repede duse de vant.

Nu mi-a placut nici domnul acela cu o tara de pantece, in camasa albastra frumos ornata, cu un celular scump aninat de un snur rosu, care evident fusese tarat acolo de consoarta si se simtea nelalocul sau. A rasfoit totusi cate ceva de pe standul in fata caruia intamplator ne-am apropiat in viteza si a aruncat apoi cartea, cumva dispretuitor, pe stand. Mi-a prins reprosul din privire - asa ceva nu se face chiar daca nu-ti place - si a incercat sa-mi explice. Nu stiu ce a spus, am plecat.

Si mi-au placut cartile.