Cand PJ Haarsma a scris prima sa carte, un roman stiintifico-fantastic pentru preadolescenti, nu s-a gandit doar cum sa descrie Orbis, sistemul planetar unde are loc actiunea. El s-a gandit si cum ar trebui sa arate si sa se comporte personajele intr-un joc video. Iar jocul online pe care Haarsma l-a imaginat nu doar ca extinde lumea fictiva a romanului, dar le permite si cititorilor sa se joace in ea. In acelasi timp, Haarsma le-a dat, cu multa iscusinta, un motiv sa citeasca unor copii care altfel nu ar fi pus mana pe o carte: unul dintre modurile de a avansa in joc este prin intermediul raspunsurilor pe care jucatorii le dau la intrebari despre continutul cartii. “Nu mai poti sa scrii pur si simplu o carte”, spune Haarsma, un fost consultant in industria publicitatii. Punand laolalta un joc video cu o carte pentru tinerii cititori, adauga el, “le aduci cartea in lumea lor, in loc sa-i silesti sa faca invers”. 

 

Haarsma nu este singurul care foloseste jocurile ca sa trezeasca interesul pentru carti. Impulsionate de teoriile ca jocurile video ar putea sa asigure si un fel de alfabetizare digitala care devine la fel de importanta precum cea clasica, bibliotecile gazduiesc turnee de jocuri, in vreme ce scolile cauta noi modalitati de a incorpora jocurile in activitatile curente de la ore.