1. Contrar asteptarilor, caderea Cortinei de Fier la inceputul anilor ‘90 n-a atras o emigrare in masa a cetatenilor din tarile estice. Mare parte din fenomenele de migratie de acolo s-au limitat la circulatia persoanelor in interiorul grupului UE8. In privinta emigrarii spre Vest, de-a lungul anilor ‘90 nu se poate vorbi de vreun exod; din Polonia anilor 1993-1996, de exemplu, au plecat 20.000-25.000 de persoane anual, ceea ce inseamna chiar mai putin decat in anii ‘80.

2.

3. Migrarea fortei de munca in anii ‘90 a fost determinata in mare masura de dezechilibre ale pietei muncii legate de tranzitia din Est, dar si incurajata de factori structurali ai economiilor occidentale, in primul rand cererea de forta de munca ieftina pentru muncile de jos, prost platite. Astfel incat, atunci cand au inceput discutiile despre impactul extinderii Uniunii Europene si al liberalizarii pietei muncii pentru lucratorii din Est, mii de cehi, slovaci si polonezi erau deja de mult la munca in tarile UE15.

4. Cele mai multe estimari ale fluxului de emigranti din UE8 dupa 1 mai 2004 au folosit exemplul aderarii Greciei in 1981 si a Spaniei si a Portugaliei in 1986, cand s-a anticipat eronat ca dupa perioadele de restrictii la migrarea fortei de munca (6 ani pentru Grecia, 7 pentru Spania si Portugalia) va urma un exod de lucratori. Totusi, diferenta de venit dintre Spania si Portugalia si restul UE era mai mica decat cea de acum dintre UE8 si UE15. Estimarile economistilor variaza acum intre 335.000 de imigranti pe an, cu o scadere pana la 100.000 pe an spre 2030, si 367.000 de imigranti pe an, cu o reducere la zero spre 2030.