Dupa decernarea celor mai importante premii ale celei de-a saptea arte, oameni din intreaga lume au dat fuga la cinematograf sa o vada pe blonda de la Drept intr-un rol de Oscar. Numai ca vizionarea capricioasei Reese Witherspoon intr-un rol de sotie mai mult sau mai putin iubitoare i-a costat pe romanii care s-au dus la cinematograf un pic mai mult decat pe vecinii nostri mai de la vest.

Daca noi am platit la Multiplex pentru avanpremiera "Walk the Line" 5,5 euro, echivalentul a 19,5 RON (daca am mai avut rabdare cateva saptamani, pretul a coborat la 4,2 euro - 15 RON), vecinii din Budapesta au platit pentru a urmari viata lui Johnny Cash aproximativ 5 euro, cehii intre 4 si 6 euro, letonii 5,7 euro, iar polonezii 5,8 euro.

La prima vedere, un bilet la film in Romania pare relativ ieftin. La o privire mai atenta, vedem insa ca banii dati la casa de bilete reprezinta un efort financiar mult mai mare in valoare absoluta, raportat adica la puterea de cumparare a cinefililor din tarile central-europene, atata vreme cat statisticile arata diferente semnificative de nivel de trai intre noi si ei.

Mai precis, punand cap la cap preturi, salarii, impozite si calitatea vietii in general, vedem ca nivelul de trai din Romania este cu 33% mai scazut decat in Ungaria, cu 53% mai scazut decat in Ungaria si cu 47% mai mic decat in Cehia. Cifrele apartin Coface Romania, care a facut aceste calcule pentru BUSINESS Magazin. "Ca raport intre venituri si salarii, este clar, si cu ochiul liber, si cu datele in fata, si cu etaloane fixe, ca suntem sub ei", declara pentru BUSINESS Magazin Cristian Ionescu, managing partner la Coface Romania.

Suntem sub ei, asadar, deoarece, desi avem preturi relativ asemanatoare, avem salarii nu doar mai mici, dar cu care putem cumpara mai putin. Pentru ca, "pana la urma, e absolut irelevant pentru mine, roman, cat costa o casa in Praga", observa Liviu Voinea; "conteaza cat costa casa in Romania si cum pot sa o cumpar cu venitul meu din Romania". In UE, pretul unui metru patrat de casa construit trebuie sa fie egal cu salariul mediu net pe economie, spune Cristian Ionescu. Iar fostii nostri vecini de tranzitie - cehii, polonezii si ungurii - chiar incep sa se apropie de acest raport. Asadar, pentru un ungur care castiga un salariu mediu de  848 euro, cumpararea unei case noi la care metrul patrat construit costa intre 1.000 si 1.700 euro, pe segmentul de locuinte medii, nu este chiar o utopie. La noi insa (tinand cont de faptul ca un salariu mediu este de 236 euro, iar un metru patrat de apartament nou construit costa intre 600 si 1.000 euro), acest etalon nu poate fi, deocamdata, decat prilej de nedumeriri: ce a facut pretul sa creasca? Si cat va mai creste?

"Preturile au crescut, in afara de explozia creditului de acum cativa ani, foarte mult din specula si din cauza ca aceia care au dat tonul si au cumparat locuinte supraevaluate nu au facut-o nicidecum cu banii castigati lunar din salariu", spune Liviu Voinea. Mai pe scurt, "in Romania, pretul caselor nu are nici o legatura cu veniturile. Si nici nu va avea in curand".

Companiile de pe piata imobiliara spun ca preturile din Romania sunt inca sub nivelul regiunii si ca acestea vor mai creste. Preturile inca mai pot creste pe toate segmentele (clasa medie, clasa low si clasa lux), iar aceasta este in stransa legatura cu faptul ca in mod constant cererea depaseste oferta, afirma pentru BUSINESS Magazin Raluca Covic, consultant in cadrul departamentului rezidential al Colliers International. Cu cat va mai creste nu se poate aproxima deocamdata, dar Cristian Ionescu spune ca "ritmul de crestere in imobiliare este mult mai mare decat ritmul de crestere al salariilor, astfel incat intr-un an o persoana cu venituri medii nu poate economisi atat cat sa acopere aceasta crestere".

Daca ne putem consola cu asta, nici in Bulgaria lucrurile nu stau altfel. Conform studiului Market Research Development al Colliers International Bulgaria din februarie 2006, piata bulgara s-a stabilizat in ultima parte a anului trecut. La aceasta au contribuit cei un milion de metri patrati de locuinte nou construite anul trecut, dar si faptul ca locuintele in blocuri vechi s-au ieftinit usor, cu maximum 5%. Acum, locuintele de lux noi costa aproximativ 1.900 euro/mp, iar locuintele medii costa intre 650 si 750 euro/mp. Aceste preturi se raporteaza la un salariu mediu de 203 euro.

Imobiliarele nu sunt singurul segment din Romania unde preturile nu se intalnesc cu puterea de cumparare. La bunurile importate, adaosurile comerciale pot varia intre 50 si 300%, iar la alimente, atat cele de import, cat si de productie romaneasca, preturile sunt mai mari decat in UE, deoarece in Romania nu se practica deocamdata cota de TVA redusa pentru alimente. Este posibil ca aceasta masura sa fie adoptata si de Romania dupa integrare, ceea ce ar face ca 2007 sa nu aduca numai preturi mai mari. Asa s-a intamplat si in Ungaria dupa integrare, cand bunuri precum carnea de porc sau conservele au scazut putin (un kilogram de carne de porc s-a ieftinit cu 30 de centi, ajungand sa coste 4,45 euro).

Primul lucru care ne vine in minte cand ne gandim la aderare si la explozia preturilor este: daca acum vedem un film la aproximativ acelasi pret cu polonezii, cehii si ungurii - pentru care preturile au crescut cu procente importante dupa intrarea in UE -, ce se va intampla la noi din 2007? Conform unui studiu publicat in in septembrie anul trecut de Associated Press, preturile au crescut dupa aderare in Letonia cu 9,8%, in Ungaria cu aproximativ 7%, in Estonia cu 5%, in Cehia cu 4%. "In Romania, preturile vor mai creste din cauza inflatiei, a cresterii accizelor, precum si a importantei marcilor premium", rezuma Marius Caluian, deputy general manager al companiei de cercetare a pietei MEMRB.

Pe piata romaneasca a bunurilor de larg consum, anul trecut a avut loc o crestere de aproape 30%, segmentul bauturilor a reprezentat aproape jumatate din piata, iar produsele alimentare au acoperit mai putin de 39% din volumul total si 31% ca valoare, arata un studiu MEMRB. Diferenta mare intre cresterea in volum si cea valorica este determinata de o serie de factori: "Este vorba in primul rand de inflatie, apoi de cresterea pretului pentru bauturile alcoolice, care detin cea mai mare pondere in totalul pietei, dar si de cresterea vanzarilor pe segmentul pre-mium", spune Marius Caluian. Aceasta stratificare a pietei a avut loc in Ungaria imediat dupa integrare, dat fiind ca inainte de 2004 aceste diferente nu erau atat de vizibile.

Dar daca piata din Romania incepe sa capete reactiile specifice post-integrare inca dinainte de momentul 2007, in Bulgaria lucrurile se manifesta diferit. "Piata bunurilor de larg consum a crescut continuu din 2003, dar o mare parte a produselor s-au ieftinit in comparatie cu a doua parte a anului trecut", arata un studiu GFK publicat in toamna anului trecut. Bulgarii s-au orientat catre produse mai ieftine, pentru a putea ca din banii alocati bunurilor de larg consum sa beneficieze de mai multe produse.

Studiul arata ca produsele ieftine vor fi preferatele bulgarilor si dupa aderare: "Este de asteptat ca, din cauza cresterilor de preturi la electricitate, benzina si alte utilitati, costurile de productie sa creasca. Familiile vor cheltui mai multi bani chiar pentru a-si cumpara aceleasi produse ieftine".

Produsele ieftine, in special cele alimentare, explica in parte si faptul ca o serie de servicii, printre care si turismul, s-au dezvoltat mai bine in Bulgaria decat in Romania. "Cazarea pe litoralul bulgar este comparabila ca pret cu cea din Romania. Diferenta este insa facuta de pretul alimentelor: cu aceiasi bani, la bulgari mananci mai bine, te distrezi mai bine si per total iesi mai ieftin", explica Dragos Raducan, vicepresedintele Federatiei Patronatelor din Turismul Romanesc si directorul Magest Travel.

Pe langa mancarea mai accesibila, litoralul bulgar mai beneficiaza si de scutiri de taxe pentru incoming, venirea turistilor straini fiind taxata de Ministerul de Finante din Bulgaria drept export de servicii, ceea ce face ca, pentru straini, ofertele de pret sa fie competitive. "Bulgarii au salarii mai mici si un nivel de trai mai scazut decat al nostru. Pentru ei, litoralul lor nu este accesibil, de-spre al nostru nu mai vorbim. Iar ei se bazeaza pe turisti straini, care le domina litoralul", mai spune Dragos Raducan. Si, ca ultim argument, o alta comparatie intre nivelul serviciilor este facut de tipul de management: Bulgaria a privatizat litoralul pe concept de statiune, iar marii operatori germani au luat statiuni intregi, astfel ca atmosfera are un concept integrat de cum intri in statiune pana in camera de hotel, lucru despre care nu putem vorbi in Romania.

Revenind la efectele integrarii, urmatoarea intrebare care se pune e cand se va intampla asa de asteptata echilibrare a preturilor cu veniturile. Cristian Ionescu de la Coface sustine ca in aproximativ zece ani. Anii urmatori vor fi poate mai grei din acest punct de vedere: "Cam la anul pe vremea asta, daca totul merge conform planului, preturile vor creste abrupt, salariile vor creste si ele, dar mai incet, urmand ca undeva intr-un orizont de timp de cativa ani, cele doua categorii sa se intalneasca".

Cresterile de salarii prognozate pentru anii urmatori nu sunt insa tocmai incurajatoare. Conform Comisiei Nationale de Prognoza, salariul mediu va creste pana in 2008 cu 60%. Reprezentantii companiilor de resurse umane, contactati de BUSINESS Magazin pentru un articol anterior, spun insa ca salariul mediu pe economie in 2010 va fi cel putin dublu, daca nu chiar triplu fata de cel din 2005. Nimeni nu poate nega ca sunt zone din tara (Capitala, Timisoara, Clujul) si segmente ale economiei unde salariile vor avea cresteri mari. Insa pentru celelalte zone si pentru locurile de munca nu foarte bine platite, lucrurile nu vor sta la fel. "Impactul urmatorilor ani va fi extrem de puternic, mai ales in provincie, unde veniturile medii si mici nu vor creste decat foarte tarziu", spune Cristian Ionescu.

Deocamdata, in Romania anului 2005, cresterea salariilor n-a fost prea fericita: in primul rand, n-a ajutat prea mult la cresterea puterii de cumparare, care a crescut cu un modest 1%, iar in al doilea rand a afectat considerabil competitivitatea productiei.

"Calculele care combina impactul aprecierii RON si al cresterii salariilor arata ca rata reala de schimb (ce se bizuie pe costul unei unitati de munca) a urcat cu mai mult de 30% din noiembrie 2004. Aceasta inseamna ca, cu cat piata interna se aliniaza mai mult la UE, cu atat mai greu este pentru companii sa se supuna si sa reziste noilor conditii de piata - ceea ce s-a vazut in cresterea mai mica a productiei si a PIB", arata ultimul raport al Societatii Academice Romane.

Asadar, deocamdata, schimbarile nu-i afecteaza pozitiv pe angajati. Dar pe angajatori? "Natura competitivitatii in Romania, care tine de costul salarial scazut, nu se va schimba imediat. In timp, companiile vor plati mai bine, dar vor si incasa preturi mai mari pe produsul lor", spune Liviu Voinea, care precizeaza insa ca scaderea profitului va avea alte cauze, care au inceput sa se simta din 2005: cursul de schimb, preturile la utilitati, dar si costurile adaptarii la acquis-ul Uniunii.

La scara mica, salariile mai bune pentru angajati au inceput deja sa puna probleme angajatorilor. Dar deocamdata, trendul nu se poate extinde. "Ma gandesc la o companie de consultanta cu care lucram, al carei sef era destul de ingrijorat ca in curand va trebui sa-si reduca din personal din cauza cresterii accelerate a salariilor", spune Cristian Ionescu, care adauga ca, pe termen scurt, solutia va fi sa fie mult mai selectivi in afaceri, sa lucreze numai pe zone de piata care aduc profituri mari. Iar acesta va fi trendul urmatorilor ani, cand companiile va trebui sa fuzioneze, sa se retraga de pe anumite sectoare si sa se concentreze asupra celor profitabile pentru a rezista pe piata.

Astfel de schimbari au avut deja loc in tari ca Ungaria sau Cehia si incep sa se simta si in Polonia. Dar cele trei tari mai au si ele mult pana sa ajunga la nivelul de trai al tarilor din UE15: Slovacia si Republica Ceha vor atinge in trei, respectiv sapte ani, 75% din PIB pe cap de locuitor al tarilor din Europa Occidentala, in timp ce polonezii mai au de muncit 27 de ani. Iar pentru a ajunge la acelasi raport PIB/cap de locuitor, slovacii mai au de asteptat 17 ani, lituanienii, estonii si cehii - 18, iar polonezii nu mai putin de 41 de ani. Romania prefera sa nu se raporteze la UE15, ci la aceste tari care, din diverse motive, ne-au depasit.

Iar argumentele pentru faptul ca am ramas in urma acestor tari sunt cunoscute: recesiunile din perioadele 1990-1992 si 1997-1999, restructurarea inceputa abia la 8-9 ani de la desfiintarea oficiala a economiei socia-liste, cresterea accelerata a datoriei externe pana in 1995, existenta pietei valutare paralele pana in 1997, inversarea raportului dintre angajati si pensionari prin pensionari timpurii in masa, politica permanenta de scutire de datorii a marilor datornici. Asa incat abia in 2005 Romania a izbutit sa ajunga aproximativ la acelasi PIB pe care l-a avut in 1989.

Cu alte cuvinte, abia din acest an Romania porneste, intr-un fel, "de la zero". Se pot recupera decalajele acestea vreodata cu adevarat? "Din nefericire, cresterea economica a Romaniei nu este una accelerata (exceptie a facut doar anul 2004), iar in ritmul acesta nu putem avea acelasi nivel de trai cu tarile din primul val de integrare nici dupa doua ge-neratii", comenteaza pentru BUSINESS Magazin Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicata (GEA). Dar vom ajunge in cativa ani la nivelul lor de trai de acum. "Diferenta dintre puterea de cumparare existenta la momentul actual in Romania si media puterii de cumparare din Polonia, Cehia si Ungaria va fi recuperata de Romania in aproximativ 10 ani. Mai precis, Romania va ajunge unde se afla astazi Polonia in sase ani si in 10-11 ani va atinge nivelul de trai din Ungaria si Cehia", spune Cristian Ionescu.

Desigur, desi aceste tari vor avea cresteri economice mai mici decat inainte sau imediat dupa integrare, vor creste in continuare, astfel ca Romania va atinge in urmatorii ani puterea de cumparare la care se afla ele acum. "Decalajul se va mentine la un nivel similar, in conformitate cu cresterea reala a PIB acestor tari", spune seful Coface Romania. Ceea ce inseamna ca singurul mod de recuperare este de a obtine performante economice mari in timp scurt.

"Adica afluenta de capital strain, antreprenori straini si fonduri europene absorbite", spune Cristian Ionescu. Liviu Voinea intareste: "Restructurare si crestere industriala (desi nu vad de unde), mai multe investitii decat consum si, desigur, o crestere a exporturilor egala cu a importurilor".

Liviu Voinea precizeaza ca franarea consumului inflationist ar fi pozitiva pentru acest an, daca masurile bancii centrale ar determina intr-adevar acest lucru. Dar, desi un consum mai mic ca procent in PIB este de dorit, acesta nu da semne de scadere. "Consumul se justifica. Pe de o parte, au crescut veniturile reale, exprimate in euro, au crescut intrarile de capital, o parte importanta a acestora fiind bani de la romanii care muncesc in strainatate. Pe de alta parte, s-au imbunatatit conditiile de oferta - dobanzile sunt inca mari, e drept, dar sunt cele mai bune din cate au fost vreodata pe piata", explica Voinea.

Asadar, consumul va avea un rol important si in evolutia de anul acesta a PIB, care este estimat de Coface Romania sa urce cu 4,7%. Fata de celelalte tari din regiune, e adevarat ca Romania va avea cea mai mare crestere economica, inclusiv in urmatorii doi ani (peste 5%, fata de maxim 3,7% in Ungaria), dar insuficienta pentru a recupera decalajul. Anand Seth, directorul Bancii Mondiale pentru Europa Centrala si de Est, sustinea recent ca Romania se poate apropia in 10-15 ani de nivelul de dezvoltare a celor zece noi membri ai UE numai in conditiile in care ar avea o crestere economica de ordinul a 8% pe an, obtinuta in regim de inflatie scazuta si de stabilitate macroeconomica.

Dincolo de constructiile teoretice incap insa o multime de variabile, care se manifesta sub ochii nostri. Anul acesta, de pilda, conform unui studiu al Societatii Academice Romana, cresterea economica are de luptat cu aprecierea leului, cu scumpirea energiei si, in cel mai rau caz, cu noi valuri de inundatii. Prin urmare, greul abia incepe; indife-rent daca integrarea oficiala in UE se intampla sau nu la termenul promis, ramane o intrebare serioasa: cu cat vom plati sa vedem filmul de Oscar la anul pe vremea asta?