Softistul roman este cel mai inteligent, cel mai creativ, cel mai productiv. E un mit sau un adevar? Raspunsul suna mai degraba a banc: este destept - dar nu neaparat "cel mai cel" -, este si productiv, dar numai atunci cand nu este dezorganizat. Cel putin astfel s-a conturat "codul sursa" al programatorului autohton, in urma discutiilor purtate la o noua editie a Club BUSINESS, desfasurata saptamana trecuta la hotelul Golden Tulip Times.

 

BUSINESS MAGAZIN: Mai sta in picioare mitul programatorului roman, mult mai inteligent decat altii? Sau este vorba doar de un avantaj competitiv prin costul mai redus al fortei de munca?

 

AUREL NETIN: Nu cred ca am pierdut avantajul competitiv, chiar daca costul fortei de munca a crescut. Sunt companii care vin - nu numai la minister - pentru ca doresc sa investeasca in Romania si spun ca-i intereseaza tocmai forta de munca calificata. Ce-i drept, se face mult outsourcing, dar daca vrem sa ramanem un jucator important in piata, eu sunt adeptul investitiei in cercetare, dezvoltare si in proiecte romanesti pe care sa le putem exporta sub brand romanesc. Eu cred ca va fi de munca pentru programatorii din Romania, dar cei disponibili vor fi din ce in ce mai putini in viitorul apropiat.

 

BUSINESS MAGAZIN: De ce?

 

AUREL NETIN: Nu exista o coordonare la nivel institutional, astfel incat atat timp cat exista cerere pe piata la nivel de programatori, sa producem mai multi. A scazut si nivelul de pregatire al studentilor, multi nu mai termina la fel de bine pregatiti, multi lucreaza din timpul facultatii. Termina 5.000, in medie, pe an si cererea este foarte mare. Se estimeaza ca ar fi 60.000 de specialisti in industria de software si servicii.

 

LUCIAN BUTNARU: Din punct de vedere al densitatii de programatori, raportata la populatie, Romania este pe locul 1 in lume. OK, India are un miliard de locuitori, or fi avand ei cateva sute de mii de softisti, dar raportat la un miliard..., nu stau bine, Rusia la fel.

 

AUREL NETIN: Din cei 60.000 de IT-isti, programatori sunt cam 15-20.000.

 

BUSINESS MAGAZIN: Si sunt suficienti?

 

LUCIAN BUTNARU: Pai, in Bangalore, intr-un singur campus, erau 30.000 de programatori. Deci nu poti concura cu indienii ca numar, in nici un caz.

 

BUSINESS MAGAZIN: Dar nu la numar, ca valoare.

 

AUREL NETIN: Ei spun ca noi avem mai multa inovatie decat ei. Ei sunt mult mai ordonati si mult mai exacti in ceea ce fac.

 

LUCIAN BUTNARU: Au mai mult know-how. Au metodologie, s-au certificat si sunt capabili sa produca software la scara, calitativ, au experienta, au niste procese. Insa, din punct de vedere al creativitatii, programatorii romani sunt clar peste indieni.

 

BUSINESS MAGAZIN: Cat de importanta este creativitatea in munca unui programator? In fond, acesta nu primeste o fisa in care i se spune ce trebuie sa faca.

 

TEODOR BLIDARUS: Programatorii sunt pe mai multe niveluri. Pentru un entry-level sau junior, creativitatea nu e atat de importanta. In acest caz conteaza deschiderea, capacitatea de a invata repede, dedicarea, dar pe masura ce avansezi in cariera - senior developer, team-leader -, creativitatea devine din ce in ce mai importanta, pentru ca sta la baza proiectelor care aduc bani. Sigur ca te intereseaza ca juniorul, si in baza lipsei de experienta pe care o are, sa nu fie foarte creativ - paradoxal -, ci sa scrie ce are de scris in timp util. Cand treci la un nivel de senior, vrei sa vezi si altceva.

 

BUSINESS MAGAZIN: Cat de buni suntem, de fapt?

 

TEODOR BLIDARUS: Cred ca unul dintre avantajele noastre competitive este ca avem oameni care, in raport cu cat sunt platiti altii in alte parti, sunt foarte, foarte buni. Eu, care am fost implicat si in procesul de recrutare si in cel de dezvoltare de aplicatii in cadrul unei firme de software, am observat ca avem oameni foarte buni pe piata, dar sunt foarte putini in raport cu cererea. In schimb, este o problema legata de experienta reala pe care softistii romani trebuie inca sa o dovedeasca pe piata internationala.

 

BUSINESS MAGAZIN: Cresterea cererii pentru oameni pregatiti a dus si la majorari de salarii?

 

LUCIAN BUTNARU: Da, cresterea salariala a inceput cam din 2004, cand s-a anuntat, la un nivel oarecum oficial, ca Romania va face parte in UE. Romania si-a facut o imagine puternica pe piata. Foarte multe firme au inceput sa vina aici. Firme mici, firme mari, firme de care nu am auzit, departamente de IT la diverse companii. Studiile arata ca, la un nivel salarial cu pana la 20% superior, angajatul nu-ti pleaca daca este multumit de conditii. Firmele au venit pe fondul unui branding atat de puternic al Romaniei, crezand ca vin si angajeaza 1.000 de programatori maine. Si cunosc cazuri de companii care au crezut ca pot angaja 300 de programatori Java si nu i-au gasit. Si au luat cati au putut.

 

OANA BORNAZ: Sau au renuntat...

 

LUCIAN BUTNARU: Sau au renuntat, sau s-au dus in alta parte, sau i-au luat din Ucraina. Si au fost surprinsi. Foarte multe firme au avut impresia asta. In momentul in care chiar vrei sa iei oamenii respectivi, in mod normal vii cu o oferta cu 30-40% peste piata. Si asta a facut ca un programator senior care castiga 600 de euro acum doi ani, sa castige acum cel putin 1.000 de euro, ca sa nu spun de cei care sunt specializati pe diverse unelte mai rare care ajung sa castige 1.500-2.000 net pe luna.

 

MIHAI MOGHIOR: Ca dezvoltator, nu neaparat sa fie team-leader.

 

LUCIAN BUTNARU: Ca un expert pe anumite sisteme.

 

OANA BORNAZ: Fara subordonati.

 

LUCIAN BUTNARU: Se ajunge pe anumite domenii la niste salarii exorbitante si de aceea foarte multi romani care au lucrat in strainatate se intorc. Pentru ca sunt salarii aproape comparabile cu ce castigau acolo. Sunt domenii in care deja la noi sunt salarii cu doar 20% mai mici decat pe pozitii similare in Europa de Vest. La niste costuri de viata mult mai mici.

 

BUSINESS MAGAZIN: S-ar putea sa aveti un avantaj, pentru ca in urmatoarea perioada nu va mai trebui sa cresteti foarte mult salariile.

 

OANA BORNAZ: Avem un avantaj, dar nu neaparat ca nu o sa crestem foarte curand salariile. Mai degraba faptul ca, Romania fiind mai cunoscuta, produsele provenind de aici nu vor mai trebui sa depaseasca anumite bariere de imagine. Am avut experiente foarte neplacute cand am fost la o conferinta despre e-mail si de fiecare data cand se discuta despre hackeri si phisheri se dadeau ca exemplu Romania si Rusia. Ne-am suparat, pentru ca nu e adevarat, statistic vorbind.

 

BUSINESS MAGAZIN: Revenind la ideea initiala. Va pleaca oamenii? Cam cat de greu este sa gasiti altii noi?

 

LUCIAN BUTNARU: Din nou, depinde de nivel. Firmele probabil ca au in strategiile lor dezvoltarea centrelor de training, centrelor de formare profesionala in cadrul companiei. Romanul are o pregatire de baza relativ buna in momentul in care a iesit de pe bancile facultatii, dar in nici un caz nu este gata sa intre direct in productie. In firmele indiene, care sunt, sa zicem, la un anumit nivel, nu intra nimeni sa scrie o linie de cod fara un training de trei luni de zile.

 

OANA BORNAZ: Si nu ar fi frumos sa se faca la fel si in Romania?

 

PAUL FRICIU: Nu poti sa-ti permiti, pentru ca piata se misca intr-un anumit fel. De exemplu, piata pe care activez, de soft pentru telefoane mobile. In 2002, in iulie eram 16 angajati. Acum suntem peste 480. Nu pot sa-mi permit, pentru ca la un moment dat trebuie sa cresti atat de rapid, incat nu mai e timp sa faci training-uri. La un moment dat piata te impinge intr-o anumita directie si nu iti poti permite sa ignori acest lucru. Ajungi sa faci outsourcing, sa folosesti alte firme, in momentul in care piata iti cere si nu faci fata.

 

BUSINESS MAGAZIN: Cat de greu a fost sa cresteti atat de repede?

 

PAUL FRICIU: Nu a fost foarte dificil pana anul trecut. Anul trecut, prin primavara, deja a inceput sa se simta ca e dificil, iar acum este chiar foarte greu. Sa gasesti programatori acum un an si jumatate-doi era simplu, foarte simplu.

 

BUSINESS MAGAZIN: Si cati angajati aveati anul trecut?

 

PAUL FRICIU: Pai anul trecut cred ca eram undeva pe la 350. Cu cat a trecut timpul, a devenit din ce in ce mai dificil.

 

LUCIAN BUTNARU: Dar sa fim sinceri, Ubisoft sau Gameloft sau grupul in general, nemaigasind programatori in Romania, a trebuit sa se duca in Bulgaria, acum se duce in Ucraina...

 

PAUL FRICIU: Nu e neaparat pentru ca nu am mai gasit...

 

LUCIAN BUTNARU: Nu poti sa cresti...

 

PAUL FRICIU: Nu poti sa cresti infinit intr-un anumit loc. Numai ca este si o problema de a nu-ti pune toate ouale in acelasi cos si nu neaparat ca nu am mai gasit programatori aici. Dar, e adevarat, si asta a fost un aspect.

 

AUREL NETIN: Eu as spune ca problema de resurse este mare in Bucuresti sau in Timisoara, dar in restul tarii ar mai fi disponibile.

 

PAUL FRICIU: Si eu am crezut la fel, dar am observat ca nu e chiar asa. Noi am avut o incercare la Iasi, de exemplu, dar a fost mult sub asteptari.

 

OANA BORNAZ: Cantitativ sau calitativ?

 

PAUL FRICIU: Si calitativ, si cantitativ. Ne-am gandit ca Iasiul este un centru universitar, si ca este Chisinaul aproape. Cine era sa vina, a venit deja inspre Bucuresti, din Constanta, din Galati... Acum eu nu zic ca nu sunt si acolo, dar a fost mult sub ceea ce ne asteptam noi.

 

BUSINESS MAGAZIN: Ca mediu de recrutare, anuntul a ramas de baza sau head-hunting-ul?

 

PAUL FRICIU: Anuntul a fost o buna bucata de vreme suficient. Dupa care s-a ajuns la lucruri mai directe. Mergi la Universitate, la Politehnica, faci acolo anumite prezentari, sunt targurile de joburi. Revenind, in urma cu doi ani era simplu. Puneai un anunt si asteptai sa pice in navod. Acum trebuie sa te duci peste ei.

 

BUSINESS MAGAZIN: Se intampla sa plasati un om intr-o companie si dupa doua saptamani o alta companie sa ceara aceeasi persoana?

 

MIHAI MOGHIOR: Se poate, dar nu stiu cine ar lua pe cineva care e dispus sa plece dupa doar doua saptamani. Eu personal nu as angaja o astfel de persoana.

 

BUSINESS MAGAZIN: Indiferent cat de disperat ati fi?

 

MIHAI MOGHIOR: As fi si mai disperat daca acel om ar pleca si de la mine dupa alte doua saptamani. Si in general nu te poti baza pe oamenii care s-au angajat de mai putin de 3-5 luni. Cei mai buni oameni "de vanat" sunt cei care au un job deja stabil, sunt intr-o anumita firma de o anumita vreme, nu sunt nici ei disperati, iar daca fac un pas catre tine, stiu exact de ce il fac si cum vor sa evolueze cariera lor in viitor. Cei care pleaca fiindca s-au certat cu seful, ca vor dintr-o data un salariu cu 50% mai mare, ca vor nu stiu ce sunt cei numiti, in general in industrie, mercenari, care se muta de colo-colo la fiecare crestere de 100 sau 200 de euro la salariu.

 

AUREL NETIN: Dupa doua-trei astfel de mutari, cei din piata stiu deja cu cine au de-a face. E o strategie riscanta.

 

PAUL FRICIU: Intr-adevar, treaba merge pana la un punct, dar, pe de alta parte, s-ar putea ca la un moment dat sa ai nevoie si de mercenari! Daca ai de castigat o lupta...

 

TEODOR BLIDARUS: Spre mercenariat sunt tentate persoanele pana la un anumit nivel salarial.

 

MIHAI MOGHIOR: Si pana la un anumit nivel de responsabilitate in cadrul unei firme. Daca esti unul dintre liderii unui proiect, nu poti sa pleci pur si simplu, pana nu se finalizeaza.

 

BUSINESS MAGAZIN: Domnule Friciu, ce fluctuatie de personal are Gameloft?

 

PAUL FRICIU: Anul trecut a fost destul de mica, la programatori a fost de 10-15%, dar anul acesta se misca in sus.

 

BUSINESS MAGAZIN: Cat de greu este sa inlocuiesti oameni importanti?

 

PAUL FRICIU: Nu este usor. Dar, in ge-neral, oamenii cu adevarat importanti nu prea pleaca.

 

LUCIAN BUTNARU: Aici noi avem o problema, depindem de anumiti oameni. Indienii - si de aceea ei se remarca - spun ca "performanta noastra nu depinde deloc de performanta individuala a echipei sau a vreunui membru al acesteia. Noi iti garantam un proces, avem un istoric, iti aratam niste date..." Iti dau niste parametri pe care nici o firma romaneasca nu ar fi in stare sa le prezinte. Noi suntem intr-o faza in care invatam.

 

TEODOR BLIDARUS: Si eu cred ca trendul spre care ne vom indrepta este sa punem baza mult mai mult in proces si mult mai putin in oameni, pentru ca asta face procesul de dezvoltare predictibil. Si in felul acesta ajungi sa ai oameni mult mai usor de inlocuit.

 

LUCIAN BUTNARU: De exemplu, de multe ori am fost pusi pe lista scurta alaturi de o companie din India si una din Ucraina. Si se intampla sa castige indienii. Si intrebam: "De ce?". Si imi spuneau: "Nu pot sa-ti explic, trebuie sa mergi acolo sa vezi care este diferenta". Si pana nu am fost in India sa vad - am fost in Bangalore si am vizitat zece firme - nu mi-am dat seama cat de profesionisti sunt. In toate sectoarele, de la securitate, la infrastructura, pregatire si training. Au constientizat ce inseamna calitatea si au inceput investitiile in procese mult mai repede ca noi si deja sunt la un nivel foarte ridicat. Iar eu ziceam: "Nu-i adevarat ca sunt mult mai buni ca noi". Dar cand am verificat la nivel de detaliu productivitatea, indicatorii efectivi (pe care am inceput sa-i masor si eu de un an-doi), am vazut ca briliantii nostri programatori sunt cam de cinci ori mai putin performanti la nivel de respectare a termenelor-limita, a instrumentelor folosite intr-un proiect.

 

PAUL FRICIU: Ce am vazut eu intr-o comparatie cu China? Exista o impresie: programatorii romani sunt buni, cei chinezi mai putin buni. In momentul in care ne-am uitat la niste parametri de productivitate, am vazut ca, da, ai nostri sunt mai buni cand e vorba sa apara o problema, sa adapteze, sa rezolve. Dar daca e vorba sa produca soft - eu lucrez intr-o afacere cu softuri pentru telefoane mobile, trebuie sa lucrez pe sute de platforme -, chinezii sunt mai buni, au niste standarde mai clare, lucreaza mai bine ca "stup".

 

LUCIAN BUTNARU: La noi e diferenta intre grup si echipa. Sunt niste grupuri, trebuie sa ajungem sa formam echipe.

 

PAUL FRICIU: Dar daca luam entitati individuale, suntem mai buni.

 

LUCIAN BUTNARU: De acord cu tine. Insa pe client nu il intereseaza ca tu ai un geniu sau zece in echipa, cat timp din India sau China cineva ii livreaza produsul la calitatea dorita la un pret bun.

 

PAUL FRICIU: Ce am auzit insa - nu pot sa confirm daca este adevarat sau nu - este ca problema cu India si partea asiatica in general este legata de comunicare...

 

LUCIAN BUTNARU: Acesta este avantajul nostru, normal.

 

PAUL FRICIU: ... in momentul in care trebuie sa te intelegi cu ei, din cauza diferentelor dintre civilizatii, este foarte greu.

 

LUCIAN BUTNARU: De aceea si Romania este o tinta mult mai potrivita pentru proiecte de cercetare si dezvoltare, unde ai nevoie de o echipa cu care sa te intelegi bine, care sa fie creativa. Cand ajungi la executie si procese, ai luat rezultatul muncii de aici, l-ai documentat bine si il trimiti in China sau India si ti-a venit produsul perfect.

 

PAUL FRICIU: La un moment dat, in cadrul Gameloft, s-a dorit ca partea de testare sa se faca in China. Multi, ieftin... A fost un esec, pentru simplul motiv ca la partea de testare este nevoie sa te exprimi clar, comunicarea e foarte importanta.

 

MIHAI MOGHIOR: In plus, a aparut conceptul de near-shoring. Nu mai faci "off-shoring" oriunde in lume, unde-i cel mai ieftin, faci "near-shoring", in tari din vecinatatea ta, tot pentru ca e mai ieftin, dar si pentru ca lucrezi cu oameni cu care te poti intelege altfel, iar barierele culturale sunt mai mici.

 

LUCIAN BUTNARU: Marile avantaje ale Romaniei sunt: pentru Europa - locatia, pentru piata mondiala in general - cultura, care e mult mai apropiata de cultura occidentala.

 

PAUL FRICIU: Avem o anumita adaptabilitate, care vine poate si din lipsa de standarde. Cand n-ai cu ce, romanul mai carpeste... pune o "sarma" si merge.

 

BUSINESS MAGAZIN: Si ce-am avea de castigat?

 

LUCIAN BUTNARU: Europa are inca un potential imens si abia acum incepe sa subcontracteze din ce in ce mai multe proiecte. Noi avem foarte multe sanse in viitor. Lumea o sa vina. Dar unde? In primul rand, tot in Europa, in Uniunea Europeana, nu? Si unde? O sa se uite la Romania si la Bulgaria. Bulgaria e prea mica, o sa zica "Romania". OK, poate si Ucraina, ucrainenii sunt mult mai ieftini, dar in urmatorii 5 ani nu prea o sa mearga Ucraina.

 

OANA BORNAZ: In Ucraina sunt probleme de securitate.

 

TEODOR BLIDARUS: Din punctul nostru de vedere, la cel mai mare proiect de off-shore pe care l-am dezvoltat, cu firma germana de care vorbeam, am fost pe short-list cu o firma din Bulgaria si cu una din Ucraina. Si ghici ce s-a intamplat: firma din Ucraina, desi era cea mai ieftina, a pierdut din cauza problemelor de securitate. Au fost acolo si apoi au zis: "desi din punct de vedere costuri si programatori e OK, eu nu vreau sa mai calc acolo".

 

BUSINESS MAGAZIN: Se poate spune ca IT-ul romanesc lucreaza la sub-capacitate pentru ca nu sunt destui oameni?

 

OANA BORNAZ: Da, eu imi doresc de cateva luni de zile sa angajez mai multi oameni. Acum, repede, am nevoie de 10 - destul de multi, avand in vedere ca acum avem 30 de angajati. Cred ca o sa dureze cam sase luni pana ii gasim pe toti.

 

LUCIAN BUTNARU: Eu zic ca e o industrie la turatie maxima, e supraincalzita acum, pentru ca multe firme acum s-au instalat, acum vor sa creasca. Nu e o crestere asa, treptata. Un an, doi, va fi inca greu pana cand cererea se va stabiliza. Va fi si o cadere la un moment dat, acum toata lumea se indreapta catre IT, la un moment dat firmele care o sa vina o sa vada ca nu se poate sa faca proiecte foarte ambitioase si peste 3-4 ani o sa fie o stagnare, o stabilizare a pietei, inclusiv a pietei salariale.

 

BUSINESS MAGAZIN: Cam pe unde se situeaza salariile?

 

LUCIAN BUTNARU: Daca spui "salariu de 1.000 de euro", la noi este salariul net. Dar 1.000 salariu net este de fapt 1.400-1.500 salariu brut. Adica cu 10-20% mai putin decat un programator similar in sudul Frantei. Asa ca ei zic ok, de ce sa nu lucrez cu programatorul meu, de aici din Franta? Si de multe ori programatorul nostru are o competenta buna pe partea tehnologica, dar din punct de vedere al intelegerii clientului sau al unor notiuni de business este la pamant, pentru ca in pregatirea noastra universitara nu se includ astfel de elemente. Cererea pe piata, din punctul de vedere al clientilor, se va opri peste un an sau doi. Si atunci se va stabiliza totul, chiar si piata salariala.

 

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca in curand vom ajunge la un sistem aproape paralel de educatie?

 

TEODOR BLIDARUS: Eu n-as zice. Cred ca o sa ajungem cam cum este in Statele Unite, unde cuvantul de ordine este "complementar". Cand esti in ultimii ani de facultate intri in tot felul de training-uri si participi chiar cateodata la procesul de productie, dar nu chiar asa la liber, cum se intampla la noi, pentru ca acolo legislatia este ceva mai dura. Dar poti sa iti faci niste planuri de cariera in compania respectiva. Cred ca chestiile astea o sa devina mai serioase si la noi.

 

BUSINESS MAGAZIN: Intre minister si universitati exista o comunicare buna?

 

AUREL NETIN: Exista o strategie nationala de export si incercam sa facem un branding de tara pentru a promova exportul de produse software romanesti. O parte din masuri sunt legate si de procesul educational. Vrem sa introducem cursuri de management, marketing, vanzari si suntem in discutii cu Ministerul Educatiei pentru asta.

 

OANA BORNAZ: Exista si o comunicare informala, pe care noi cel putin o practicam. Ne face placere sa vorbim cu rectorii universitatilor care ne privesc pe noi.

 

BUSINESS MAGAZIN: Ce-i asteapta pe programatori?

 

LUCIAN BUTNARU: Programarea va deveni o industrie. Va fi o meserie ca oricare alta, nu va mai fi o chestie extraordinara, e o meserie buna, placuta, nu trebuie sa fii geniu ca sa fii programator. O sa muncesti, o sa fii bine platit, nu de cinci ori mai bine decat media pe industrie, o sa fie poate dublul mediei.

 

BUSINESS MAGAZIN: Suntem chiar atat de buni sau suntem ieftini?

 

LUCIAN BUTNARU: Nu suntem ieftini.

 

PAUL FRICIU: Nu mai suntem chiar atat de ieftini.

 

LUCIAN BUTNARU: Oricum, nu ne putem compara nici cu chinezii, nici cu indienii, nici cu vietnamezii. Suntem, probabil, printre cei ieftini din Uniunea Europeana. Cred in continuare ca o sa avem printre cei mai buni programatori, cei mai inteligenti din regiune. Si probabil, in timp, vom avea si experti pe industrii, pe segmente si poate peste 5-10 ani o sa vedem mult mai multe produse facute in Romania care o sa aiba o reputatie pe piata internationala.

 

BUSINESS MAGAZIN: Poate Romania sa-si construiasca un brand pe o anumita tehnologie software?

 

OANA BORNAZ: Se pare ca ne prioritizeaza firmele care vin incoace.

 

LUCIAN BUTNARU: Poate si Romania are o specializare pe antivirus. Aici avem un punctaj foarte bun.

 

BUSINESS MAGAZIN: Ne putem specializa pe domeniul securitatii?

 

LUCIAN BUTNARU: Cred ca da, pentru ca securitatea presupune niste sisteme relativ complexe, nu orice programator poate sa ajunga la nivelul acela. In general, noua ne e mult mai la indemana. Tot ce are un nivel de complexitate mai mare, noua ne e mult mai accesibil decat chinezilor sau vietnamezilor.

 

OANA BORNAZ: Programatorul roman este un personaj care se maturizeaza. Va suporta o perioada de dezvoltare si de mai buna colaborare cu business-ul, dar ne punem mari sperante in partea de creativitate, de ingeniozitate. In geniul programatorului.

 

BUSINESS MAGAZIN: Revenind la premisa discutiei, chiar suntem atat de destepti?

 

LUCIAN BUTNARU: Suntem. Iti dau si un exemplu: eu cand am demarat firma, am luat numai fosti olimpici internationali. Erau task-uri despre care chiar si programatori normali, colegi de-ai mei, spuneau "dom’le, e imposibil de rezolvat in zece zile". Iar eu le-am zis "uite, iti aduc o persoana, fost coleg de liceu, care in trei zile iti invata tehnologia si termina task-ul". Au zis ca este imposibil si nu m-a crezut nimeni, iar eu am adus acea persoana care in trei zile a invatat tehnologia si a terminat task-ul. Deci sunt oameni de genul asta.

 

OANA BORNAZ: Pentru ei e o provocare.

 

LUCIAN BUTNARU: E o provocare, sunt inca multe talente si genii de genul asta. Poti sa-i cauti in India cat vrei, ca n-o sa-i gasesti.

 

PAUL FRICIU: Poate pentru ca au plecat de acolo.

 

LUCIAN BUTNARU: Probabil ca da, sunt la Microsoft!

 

PAUL FRICIU: Mie mi se pare ca e greu sa despartim mitul programatorului de mitul Romaniei in general. Noi avem munti, delta, olimpici... Acum, nu trebuie sa cadem nici in partea cealalta - ca am fi perfect gri. Avem o anumita adaptabilitate si avem sclipiri. Dar asta vine si cu niste tare; poate o disciplina ceva mai scazuta, se impun mai greu niste tipare, se adapteaza mai greu la munca repetitiva.

 

AUREL NETIN: Ne indreptam spre o piata globala in care eu cred ca Romania poate avea un avantaj pe partea de IT. Oricum, in anumite talente trebuie sa credem. Pana la urma, la Microsoft a doua limba vorbita este romana, pana la urma doi din primii zece antivirusi din lume sunt romanesti.

 

PAUL FRICIU: Pentru fiecare exemplu din asta cred ca exista si un contraexemplu. Oricum, sunt optimist: cred ca generatia care vine nu este neaparat mai slaba. Ca sa nu mai zic ca, pe masura ce te indrepti spre est, comunicarea e o problema. De exemplu, noi suntem firma frantuzeasca. In Bulgaria, engleza nu e o problema, dar n-ai sa gasesti unul sa mai stie si franceza. La noi, cat de cat, daca ajunge un mail care e in franceza, te uiti in el si-l citesti.

 

AUREL NETIN: Cred ca IT-ul e una din cele mai competitive industrii din Romania, cu o rata de crestere de 20%, asa ca de ce sa n-o incurajam?

 

TEODOR BLIDARUS: Romanii nu sunt nici mai destepti, dar nici mai slabi ca americanii ori ca bulgarii. Exista o oarecare lipsa de educatie pe piata de software - cum se face un proiect, cum se formuleaza niste cerinte, cum trebuie sa satisfaci un client, ce anume ceri de la un furnizor.

 

"Jungla" asta favorizeaza ridicarea de statui si a alimentat probabil mitul programatorului roman. Adevarul din spatele mitului? Cred ca suntem la un nivel absolut normal, nici mai sus nici mai jos. Oricum, ne indreptam spre o standardizare a activitatii si investitiile firmelor romanesti se vor face in zona asta.

 

TEODOR BLIDARUS: De asemenea, venirea unor jucatori importanti, cu o experienta serioasa, va contribui la profesionalizarea programatorului roman. Iar asta nu inseamna numai cresterea la nesfarsit a competentelor tehnice, pentru ca nu numai asta conteaza intr-un proiect.

 

Aptitudinile tehnice sunt foarte importante, dar nu suficiente. In Romania esueaza inca foarte multe proiecte, iar gradul de satisfactie al clientilor este mult mai mic decat afara. Cred ca trebuie sa ne maturizam in ceea ce inseamna transpunerea cunostintelor intr-o chestie mai bazata pe experienta.

 

Sigur ca si afara exista genii, si geniile isi au rolul lor. Dar nu in jurul lor se formeaza miturile. Miturile se formeaza de obicei in jurul echipelor.