In urma vanzarii unui model de baza iPad, Apple are o marja de profit de 40%, echivalentul a aproximativ 200 de dolari. "Un iPad care are o memorie de 16 GB are un pret de productie de aproximativ 270,5 dolari", explica Brian Marshall, analist in cadrul companiei Broadpoint AmTech. Potrivit acestuia, costurile celor mai importante componente ale tabletei sunt impartite astfel: ecranul de 9,5 inci - 100 de dolari, procesorul - 15 dolari, memoria de 16 GB - 25 de dolari, iar carcasa 25 de dolari. Restul de bani sunt cheltuiti cu alte componente sau cu serviciile de fabrica, asa cum este cel de garantie.

"Pretul scazut al materialelor folosite in fabricarea iPad face parte din strategia companiei Apple de a reduce, in timp, pretul de vanzare al acestui dispozitiv", afirma analistul Francis Sideco de la compania de cercetare de piata iSuppli. Asa incat, daca cei de la Apple vor dori sa reduca pretul de vanzare, vor avea de unde. Apple spera ca succesul inregistrat de iPad sa fie reeditat cu iPhone 4G, telefonul de ultima generatie pe care compania l-a lansat in iunie. Calitatea, partea electronica si interfata au fost bune in ambele cazuri, compara Kevin Keller, analist principal al iSuppli, referindu-se la crearea si producerea celor doua aparate. Iar materialele folosite la crearea celei de-a patra generatii de iPhone nu sunt diferite de cele utilizate in crearea iPhone-urilor lansate anterior. "Daca smartphone-ul lansat de Apple isi va mentine pretul actual, compania va fi capabila sa mentina marjele care pana acum i-au permis sa isi dezvolte o rezerva colosala de bani lichizi - a carei marime este depasita doar de Microsoft", adauga Keller.

Cele mai reduse costuri de fabricare a iPhone 4G sunt inregistrate in fabricile din Shenzhen, un orasel din sudul Chinei, detinut de Hon Hai Group of Taiwan, cea mai mare fabrica de electronice din Asia, care are aproximativ 800.000 de angajati in China si contracte cu Apple, HP si Dell. Aici, muncitorii sunt platiti cu mai putin de un dolar pe ora sa asambleze si sa ambaleze produsele pentru cele mai cunoscute branduri din lume. "China obtine un profit foarte mic de pe urma acestei piete", spune Jason Dedrick, profesor la Syracuse University si autor al mai multor studii despre lantul de dezvoltare a produselor Apple. Mare parte din valoarea produselor de varf este concentrata la inceputul si la sfarsitul procesului, adica de catre compania care l-a creat, distribuitori si comercianti.

In urmatoarea perioada insa, aprecierea monedei chineze si cresterea costului vietii, inclusiv al locuintelor, vor stimula o majorare a costului de fabricatie a electronicelor, asa incat clientii fabricilor de electronice care s-au obisnuit sa-si procure gadgeturile la preturi de nimic va trebui sa isi schimbe strategia. Sa fabrici in China va deveni in timp din ce in ce mai scump si producatorii vor fi nevoiti sa plateasca mai mult pentru noile linii de netbook-uri, camere digitale sau smartphone-uri. Deja New York Times a relatat ca "proprietari disperati de fabrici isi muta productia din centrul de productie a electronicelor de la Shenzhen catre zone cu costuri mai mici, spre vestul indepartat al tarii si chiar in zonele muntoase din interiorul Chinei".

Companiile de produse electronice incearca acum sa gaseasca o modalitate pentru a iesi la lumina cu marirea costurilor de productie, desi deja pana acum au economisit tot ce au putut, constata Jenny Lai, analist tehnologic la CLSA, o firma de servicii financiare cu sediul in Hong Kong. Spre deosebire de alte companii, Apple se poate descurca destul de bine, deoarece are o marja de profit de 60% si poate absorbi unele costuri suplimentare. Alti producatori de calculatoare personale, telefoane mobile si componente, intre care HP, Dell si LG, au marje de profit mult mai mici, iar problemele vor fi mult mai mari pentru ei, adauga Jenny Lai.

Cresterea costurilor in China ar putea face ca marii producatori de electronice sa se orienteze catre alte destinatii, cum ar fi Vietnam, India sau Indonezia. Vicepresedintele Asociatiei Fabricantilor de Electronice si Electrocasnice din Taiwan, Luo Huai Jia, spune ca organizatia pe care o conduce incurajeaza producatorii de electronice taiwanezi sa faca fabrici si in alte tari din Asia, unde mana de lucru este mai ieftina. Compania Compal Electronics, care face notebookuri si alte produse electronice pentru branduri mari precum HP si Dell, a terminat de curand constructia unei fabrici de notebookuri in Vietnam. Chihming Chang, purtatorul de cuvant al Compal Electronics, a precizat ca mai mult de 80% din productia Compal este concentrata in China in prezent si ca, in afara de noua unitate din Vietnam, compania mai are o fabrica in Brazilia.

O alta companie, numita TVP, care ofera produse pentru Dell, Sony si producatorii de televizoare Vizio si Philips, vede o tendinta globala in mutarea fabricilor din China catre locuri mai ieftine. Insa, in momentul actual, TVP se teme sa se mute din cauza instabilitatii politice si a lipsei de muncitori calificati in Vietnam si Indonezia. "In plus, din moment ce avem cea mai mare parte a productiei in China, costul mutarii va fi imens", a spus Vijoo Lee, manager si investitor in cadrul TVP.

Cu toate ca produsele Made in China vor ramane dominante in urmatorii ani, nu va fi o surpriza daca Made in Vietnam sau Made in Indonesia vor deveni mai evidente odata cu imbunatatirea sistemului economic si a infrastructurii in aceste tari in dezvoltare. In prezent, piata serviciilor de productie pentru industria de electronice este dominata de trei companii: Foxconn, Flextronics si Jabil Circuit, care produc si asambleaza pentru toate marile branduri de produse electronice din lume, ceea ce inseamna o piata de 250 de miliarde de dolari. Situatia nu mai poate ramane insa ca pana acum: asa cum s-a vazut in urma recentului scandal care a implicat sinuciderea unor muncitori la Foxconn din cauza conditiilor de munca si a salariului mizer, presiunea in directia majorarii salariilor este de asteptat sa creasca in continuare, iar autoritatile de la Beijing nu numai ca nu se opun acestei tendinte, ci o incurajeaza, cu consecinta ca regulile jocului in privinta "Chinei celei ieftine" vor sfarsi prin a se schimba, indiferent daca firmele occidentale vor sau nu sa accepte asta.