Experimentul stiintific cu deznodamant neasteptat a fost adesea folosit pe marele ecran (avem cinci exemple in acest articol), dar regizorul canadian Vincenzo Natali face un pas inainte in cateva directii foarte interesante. Ca apoi face imediat pasul inapoi aproape ca nu mai conteaza.

"Splice"/"Hibrid" incepe cat se poate de clasic: cuplul de cercetatori Clive si Elsa, interpretati de Adrien Brody si Sarah Polley, sunt specialisti in combinarea de secvente ADN provenite de la specii diferite, pentru o obtine noi forme de viata. Pentru ei, pasul urmator este folosirea ADN-ului uman, ceea ce ar aduce foarte la indemana posibilitatea gasirii unor tratamente pentru cele mai groaznice boli ale omenirii. Angajatorul lor, un producator de produse farmaceutice, le interzice continuarea experimentelor. Nicio problema insa, pentru ca experimentul poate fi continuat la subsol, nestiut de nimeni.

Rezultatul este Dren (frumoasa Delphine Chaneac, ajutata din plin de efecte speciale), un hibrid intre specii greu identificabile, dar suficient de umana pentru a trezi in creatorii sai sentimente dintre cele mai diferite. Iar farmecul filmului lui Vincenzo Natali exact de aici vine: relatia dintre creator si creatura nu strabate vechiul traseu al genialului Frankenstein, ci incearca o directie cat se poate de naturala, comunicarea.

Pe langa problemele morale ale experimentului (cei doi cercetatori incalca mai toate legile scrise si nescrise in relatia cu Dren), altoite din plin pe doua personaje departe de perfectiune, "Splice" foloseste un melanj nou de ambitie, atractie si complexe pentru a spune o poveste cat se poate de veche.

Daca la inceput lasa impresia unui inspirat dansator care isi dezlantuie pasii de dans pe structura unui zgarie-nori, din pacate Natali pare de la jumatatea filmului cuprins de vertijul directiilor necunoscute, asa incat se intoarce aproape tarandu-se de unde a plecat. Nici ca se putea gasi un final mai traditionalist (si in acelasi timp deschis) pentru "Splice": regizorul si scenaristul sterg din cateva secvente un secol de cinema si crampeiul revolutionar din premisa nemaipomenita a acestui SF special, dar nu foarte.

De remarcat si economia de mijloace: cele doar cateva personaje si cateva spatii nu stirbesc deloc din energia si tensiunea acestui horror SF "de camera", chiar daca sfarsitul se chinuie sa stearga si aceste avantaje ale proiectului.

Ceva surprize pregatite de Natali si interpretarile foarte bune ale lui Polley si Brody fac totusi acest horror SF atipic o solutie buna pentru amatorii de gen, mai ales cei preocupati de tendintele extreme ale stiintei. Intr-o lume atat de competitiva ca aceea a trusturilor farmaceutice, nu-i deloc greu sa crezi ca undeva pe lume o fiinta ca Dren trezeste sentimente la fel de contradictorii in creatorii sai.

De la Frankenstein citire: filmele clasice care au facut posibila aparitia noului "Hibrid"