You Were Never Really Here este un film violent, dar regizorul a ştiut să ascundă foarte bine detaliile care ar fi adus un rating de tip ”interzis minorilor„: sunt numeroase scene în care protagonistul fuge dintr-o parte în alta şi bate diverşi indivizi cu un ciocan, dar momentele sunt prezentate prin lentila unei camere de securitate, astfel că imaginile devin neclare. Un alt aspect este cel al abuzului, care nu este niciodată prezentat pe cameră dar sugerat în mod insistent de unele personaje. Cu alte cuvinte, You Were Never Really Here e un film dedicat unui public adult, dar nu cred că cei sub 18 ani ar trebui îndepărtaţi din sala de cinema.

Tema centrală este de fapt un studiu al suferinţei, al depresiei prin care trece un om măcinat de regrete. Personajul principal este Joe (interpretat magistral de Joaquin Phoenix), un veteran care îşi ocupă mare parte a timpului gândindu-se la sinucidere. El lucrează ca un soi de recuperator, aceasta fiind de fapt o bună ocazie pentru a-şi lăsa latura violentă să iasă la suprafaţă.

De la pledoaria lui Joe pentru asfixiere la replicile frecvente legate de o copilărie marcată de abuzuri, de la efectele stresului post-traumatic şi până la descoperirea unei grămezi de oameni morţi într-un camion, spectatorul este lăsat să desluşească dacă personajul principal este de fapt unul malefic sau unul care a fost doborât de evenimentele prin care a trecut. Revin puţin la Joaquin Phoenix şi remarc că o bună parte a filmului pare gândită pentru a scoate ce e mai bun din evoluţia sa. E un actor complet, care a semnat roluri cu adevărat memorabile.

Destinul lui Joe pare să ia o nouă direcţie atunci când o cunoaşte pe Nina, femeia pe care decide să o salveze. Spectatorii sunt lăsaţi cu impresia că el va găsi o frânghie de care să se agaţe pentru a ieşi la suprafaţă, dar sentimentul dispare atunci când devine evident că şi Nina are destule secrete întunecate.

Într-un fel, You Were Never Really Here pare un soi de Taken mult mai profund, mult mai ancorat în psihologia umană, în drama personală a unui om care nu mai are nimic de pierdut. E un film care merită urmărit şi care va rămâne în mintea celor care părăsesc sala de cinema.

În concluzie, You Were Never Really Here este genul de film pe care îl recomand cu încredere; foloseşte un scenariu exagerat pentru a prezenta, cu convingere, subiecte cât se poate de reale.