De unde s-a iscat senzatia de revelatie traita de critic? Ne-o spune el insusi: „Ametitoare si amutitoare, revoltatoare pe cat de hipnotica, scrisa fara mila de ei si cinic pentru noi, cartea lui Gheorghe Florescu (...) este compusa dinlauntrul si dinspre varful sistemului. Mafiotlac etans, puteri oculte, monopoluri etno-securistice, comploturi sulfuroase, rivalitati atroce intre componentele Aparatului (Partid, Militie, Securitate, DIE s.a.) - totul da seama de teribila arhitectura a ororii deghizate-n deriziune”. Nu va asteptati, prin urmare, sa descoperiti in cele 500 de pagini ale volumului doar descrierea unor ritualuri de preparare si consumare a cafelei sau metode de recunoastere a aromelor bune, ci mai ales o radioscopie a lumii bucurestene, mergand de la zona artistilor si a oamenilor de cultura, a avocatilor si medicilor pana la cea a tejghetarilor, a tartorilor comertului socialist sau la cea a „organelor” de partid si de stat. Pretextul acestei plimbari de patruzeci de ani prin maruntaiele vietii Capitalei este cafeaua. Dupa ce deseneaza o harta de mare precizie a zonei care inconjoara Calea Dudesti, cu aglomerari fastidioase de nume de ulite si de piete, isi schiteaza un mic arbore genealogic si isi descrie sumar parintii, Gheorghe Florescu ne precizeaza data nasterii sale (in 1944) si ne arata principalele trasee de interes ale copilariei, traite sub semnul pasiunii pentru comert si pentru obtinerea unui ban in plus, chiar din revanzarea biletelor de cinematograf sau a painii. Trecand peste detalii biografice legate de adolescenta, autorul ajunge la momentul intrarii sale cu norma intreaga in comertul de stat socialist si la acela, decisiv, in care devine seful magazinului de cafea si coloniale din strada Hristo Botev nr. 10. De aici va vedea, pentru sine si pentru noi, moravurile „lumii noi”.  

 

 

 

Nabokov a scris acest microroman la Berlin, in 1930 si l-a publicat, chiar la sfarsitul aceluiasi an, in revista emigrantilor rusi „Sovremenniia Zapiski” („Scrieri contemporane”), care aparea la Paris. Populata de expatriati rusi care traiesc la Berlin, Paris sau Londra, povestea imaginata de autor se petrece in anii 1924-1925, intr-o vreme cand razboiul civil din Rusia se terminase de circa patru ani, cand Lenin tocmai murise, dar fara ca tirania instaurata de el sa fi slabit in intensitate. Descrierea acestui mediu de transfugi, in care frontierele sociale sunt destul de confuze din pricina rasturnarilor violente produse de Revolutie, nu este insa singura miza a cartii: dintre personaje se detaseaza ciudatul Smurov, asupra caruia, in cele din urma, se focalizeaza intreaga atentie a autorului. Cum este un om profund singur, Smurov nu va reusi niciodata sa capete vreo alta certitudine in afara aceleia ca este un etern „observator” (adica “Sogliadatai”, in rusa - titlul original al romanului).

 

 

 

Saga „Amurg”, imaginata de Stephenie Meyer (n. 1973), a atins pana la finele anului 2008 cifra halucinanta de 18 milioane de exemplare vandute (dintre care 8,5 milioane doar in SUA). Tradusa in 37 de tari, seria i-a fost inspirata autoarei de un vis. Desi nu avea de pic de experienta in materie de scris, s-a apucat sa puna pe hartie acel vis care descria relatia dintre o fata (muritoare) si un vampir, care o iubea, dar continua sa ramana insetat de sange. In acest al doilea volum al seriei, Edward Cullen si Bella sunt la fel de indragostiti ca in primul volum. Un accident survenit in familia Cullen il determina insa pe Edward sa paraseasca orasul Forks si s-o abandoneze pe iubita lui in bratele disperarii. Bella se imprieteneste cu Jacob Black, in compania caruia se straduieste sa uite de Edward. Cand si acesta taie orice legatura cu ea, tanara incearca sa afle mai multe si se trezeste confruntata cu un secret la fel de grav si de sangeros ca acela al vampirilor din neamul Cullen.