Ce este, de fapt, faimoasa domniei sale „lebada neagra”? Un concept profund si complex, care s-a nascut pornind de la o constatare cat se poate de simpla. Inainte de a descoperi Australia, oamenii din Lumea Veche erau convinsi ca toate lebedele sunt albe. Sensul acestei povesti este constatarea fragilitatii cunoasterii noastre. Nu este nevoie decat de o singura „lebada neagra” (precum cea descoperita in Australia) pentru ca tot acest edificiu de convingeri sa se naruie. Ceea ce autorul numeste „lebada neagra” este, de acum, un eveniment care are trei atribute: este un caz izolat, aflat dincolo de taramul asteptarilor obisnuite, are un impact deosebit si in al treilea rand, faptul ca gasim explicatii pentru aparitia sa dupa ce acest lucru s-a intamplat, facandu-l explicabil si predictibil.

 

Taleb considera ca un numar mic de „lebede negre” explica aproape orice in lumea noastra, de la succesul ideilor si al religiilor pana la dinamica evenimentelor istorice si ale vietii noastre personale. Logica lebedei negre face in asa fel incat ceea ce nu stim sa fie mult mai relevant decat ceea ce stim. „Ganditi-va la atacul terorist din 11 septembrie 2001. Daca riscul ar fi fost posibil de imaginat in 10 septembrie, atacul n-ar mai fi avut loc” - pentru ca masinaria noastra de evitat riscurile este construita exclusiv pornind de la niste evenimente care se repeta. Ceea ce natura umana refuza sa imagineze sfarseste insa prin a se intampla, iar socul este cu atat mai important cu cat suntem orbiti de previziunile noastre eronate asupra viitorului.

 

In cele 400 de pagini ale cartii, Taleb combina anecdote personale, povesti erudite, denuntari ale imposturii (caii de bataie sunt, in acest caz, economistii si ziaristii) si elogii ale geniului prospectiv (Umberto Eco, B. Mandelbrot, Karl Popper).

 

 

 

  

Descendenta a unei familii de indieni ojibwe, Louise Erdrich s-a nascut in 1954 in localitatea Little Falls din Minnesota si actualmente traieste in Minneapolis, unde este proprietara unei librarii. Majoritatea romanelor sale reinvie lumea incar­cata de datini bizare si de miracole a indienilor din nordul Statelor Unite, intr-o fresca ampla, asemanatoare in multe privinte universului magic al scriitorilor latino-americani. „Scopul meu este intotdeauna acelasi, nu sa fac etnografie, ci sa descopar fabulosul ascuns sub crusta realului”, declara autoarea. „Toba pictata” dezvolta doua din obsesiile majore ale scriitoarei; puterea pe care mortii o exercita asupra celor vii si influenta coplesitoare a muzicii asupra spiritului. Eroina romanului, Faye Travers, care se ocupa de problemele legale de succesiune, este insarcinata sa evalueze proprietatea unei familii din New Hampshire. Aici descopera o colectie de obiecte provenind dintr-o rezervatie indiana si, printre acestea, o toba decorata cu perle, pe care sunt reprezentate imaginile unei tinere, a unui lup si a unei cruci. Intrigata, Faye va fura toba si ii va descoperi puterile magice.

 

 

 

Pentru acest roman-eseu, Daniel Pennac a primit in 2007 premiul Renaudot, una dintre cele mai prestigioase distinctii literare din Franta. Posibila continuare a mai vechiului „Ca un roman” (1992), care elogiaza experienta lecturii si faptul ca aceasta poate prelungi viata, „Necazuri cu scoala” abordeaza, cu acelasi umor fin, scoala si problemele invatarii. Perspectiva este cea a scolarului, insa nu a celui eminent, ci a loazei. Iar Daniel Pennac, inainte de a fi fost profesor, s-a multumit sa fie, pe bancile scolii, „un cancre”, o loaza, un chiulangiu, cu rezultate submediocre. Descriind sub toate unghiurile acest aspect autobiografic, autorul studiaza problema „loazei” din mentalul popular, straduin-du-se sa-i recupereze caracteristicile nobile si sa-i restituie povara de angoasa si de suferinta, amestecand nostalgia cu ironia, reflectii asupra pedagogiei, asupra rolului familiei, dar si al mass-media.