Pornind de acolo de unde, in general, scriitorii de cariera isi incheie activitatea, adica de la „joaca” savanta cu textele altora - exercitiu ce presupune nu doar talent, ci si indelungata experienta - Crick alcatuieste 14 pastise literare, prefacandu-se ca ne pofteste la masa, in compania unor nume celebre ale literaturii lumii: Homer, Jorge Luis Borges, Raymond Chandler, Jane Austen, Irvine Welsh, Marcel Proust, Gabriel Garcia Marquez, John Steinbeck, Marchizul de Sade, Virginia Woolf. Ce ne-ar fi oferit de mancare, gatind ei insisi, toti acestia? Chiar in ordinea de mai sus: fenkata (o mancare traditionala japoneza), calcan à la Dieppe, miel cu sos de marar, oua cu tarhon, prajitura cu ciocolata, tiramisu, coq au vin, risotto cu ciuperci, pui dezosat si umplut, prajitura cu cirese... Nu trebuie sa incercati sa potriviti felurile cu autorii, pentru ca nu asta e important. Deliciul acestor alcatuiri gastronomice sta in aromele literare folosite, nu in mirodeniile propriu-zise. Sa patrundem, de pilda, in bucataria domnului K., cel ce pregateste supa ce da titlul volumului. Vom da peste un personaj anxios, chinuit de complexe in fata invitatilor sai, preocupat sa nimereasca exact proportiile dintre ingredientele care vor alcatui zeama, convins ca va fi condamnat pentru nepricepere, desi el facuse totul ca la carte. Adica exact suita de chinuri morale si angoase existentiale - mutate intr-un banal exercitiu culinar - pe care le traieste Joseph K. din romanul kafkian „Procesul”. Si tot asa. Fiecare scriitor gateste in stilul lui, iar Mark Crick te face pentru o clipa sa crezi ca textul cu pricina este scris chiar de autorul pe care-l pastiseaza.

Mark crick - “Supa lui Kafka”,

Editura RAO, Bucuresti, 2008

Noutati

Zadarnicele chinuri ale dragostei

Intr-un mic orasel din Caraibe, la sfarsitul secolului trecut, doi tineri - un sarman telegrafist si o incantatoare scolarita - isi jura unul altuia ca se vor casatori si ca dragostea lor va fi nemuritoare. Timp de trei ani nu traiesc decat unul pentru celalalt, insa basmul, ca toate basmele, urmeaza sa se incheie: Fermina se marita cu Juvenal Urbino, un tanar medic, iar Florentino, indragostitul tradat, se straduie sa devina un seducator perfect si sa faca avere, astfel incat s-o recucereasca pe aceea pe care, vreme de cincizeci de ani, nu va inceta s-o iubeasca in taina. Aceasta este povestea. Ce nu se poate istorisi este geniul cu care Marquez descrie toate imponderabilele care tes aceasta dragoste sfasietoare, toate amaraciunile si palpitatiile fericite care se succed si ajung sa se contopeasca.

Gabriel Garcia Marquez

“Dragostea In vremea holerei”, Editura RAO, Bucuresti, 2008

La bloc

Scriitorul Alaa al-Aswani este un adevarat fenomen: la doar cateva luni dupa aparitie, volumul „Blocul Iakubian” s-a vandut doar in lumea araba (pe care o trateaza cu tandrete, dar si cu numeroase accente critice) in cateva sute de mii de exemplare. Traducerile au inceput ulterior sa curga, iar cartea a devenit film. Este vorba despre istoria unui imobil mitic din Cairo si despre evolutia politica a societatii egiptene din ultima jumatate de veac, de la sfarsitul domniei regelui Faruk incoace. Din aceeasi vana literara ca si conationalul sau Naghib Mahfuz (premiul Nobel in 1988), al-Aswani nu isi judeca personajele, ci prefera sa ne spuna povesti: tanarul islamist care visa sa devina politist, amaraciunea si lipsa de chef de viata a lui Hatem, un homosexual pe care societatea il obliga sa se ascunda, nostalgiile batranului aristocrat Zaki, afacerismul amestecat cu bigotism si lubricitate al lui Azzam, ratacirile frumoasei Bussaina.

Alaa al-Aswani

“Blocul Iakubian”, Editura Polirom, Bucuresti, 2008