"Nu suntem <porumbei>, suntem <ulii> in continuare", ii replica saptamana trecuta guvernatorul Mugur Isarescu unui analist nenumit din mediul bancar, care dupa ce BNR a pastrat dobanda la 6,25%, implinind astfel anul de cand n-a mai modificat-o. Analistul, Nicolaie Alexandru Chidesciuc de la ING, considera abordarea BNR drept "dovish" (de la "dove" = porumbel; in cazul unei banci centrale, o conduita "dovish" inseamna retinerea de la lupta cu inflatia prin inasprirea politicii monetare). "Probabil ca banca centrala va rezista anul acesta sa nu majoreze dobanda, dar va incepe s-o faca la anul, cand inflatia va fi probabil mai mare decat cea estimata", apreciase analistul ING. Cum inflatia chiar a fost pana acum mai mare decat estimarile - in martie, rata anuala a ajuns la 8,01%, in aprilie la 8,34%, iar BNR a modificat prognoza pentru finele anului de la 3,6% la 5,1%, ceea ce inseamna o depasire cu 1,1% a intervalului de tinta a inflatiei - concluzia trasa de multi comentatori e ca insistenta de a mentine o tinta centrala nu-si mai are rostul.

Pe de o parte, trebuie zis ca inflatia anuala a ajuns atat de mare fiindca se raporteaza la o epoca in care TVA era de 19% si la o perioada din 2010 cu inflatie lunara redusa, stiind ca in calculul inflatiei anuale, o baza de calcul mai mica (ratele lunare din ultimele 12 luni) umfla cifra finala. Asa se explica sirul de date aparent fara noima: in ianuarie si februarie, desi preturile au crescut la fel, cu 0,77%, rezultatul anualizat era diferit (6,99% in ianuarie - ingloband deci si recordul lunar de 1,68% atins in ianuarie 2010-, respectiv 7,6% in februarie), iar in martie, o inflatie lunara de 0,6%, deci mai mica decat in lunile precedente, s-a corelat cu o inflatie anuala de 8,01%. De aceea spune acum Isarescu ca "daca prevedem cresteri ale inflatiei, nu inseamna ca prevedem si cresteri mai mari ale preturilor in lunile respective". Si tot de aceea Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, apreciaza ca disparitia din calcule a efectului majorarii TVA, incepand din iulie, ar urma sa taie ea singura circa 3 procente din rata anuala de inflatie.

Tinta de inflatie vine insa obligatoriu la pachet si cu o calculare a "intervalului de incertitudine" in functie de cateva criterii de risc cu impact masurabil, de la variatiile de productie agricola si politica de preturi administrate la preturile internationale ale materiilor prime. In raportul BNR asupra inflatiei din august 2010, cand majorarea TVA schimbase brusc datele problemei, prognoza de inflatie pentru sfarsitul anului 2010 fusese ridicata de la 3,7% la 7,8%, iar limita de sus a intervalului de incertitudine se apropia deja de 9% pentru decembrie 2010 si era usor peste 8% la sfarsitul lui iunie 2011 - maximul anului. Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa ne uitam de-acum numai la limita de sus a intervalului de incertitudine din graficele BNR ca sa aflam cat va fi inflatia (cel mai apropiat contraexemplu e incheierea anului 2010 la o inflatie cu aproape 1% sub respectiva limita), ci ca ea e relevanta pentru importanta riscurilor in toata povestea tintirii inflatiei.

In raportul asupra inflatiei prezentat de Mugur Isarescu saptamana trecuta, limita de sus a intervalului de incertitudine depaseste usor 9% la sfarsitul lui iunie. Viceguvernatorul BNR spune ca in realitate cifra va fi undeva sub 9%, iar analistii de la ING si Raiffeisen, zgarciti cu optimismul cand e vorba de prognoze de inflatie, se asteapta ca in iunie sa avem 8,6%, respectiv 8,5%. Zecimalele nu sunt lipsite de interes, intrucat depasirea unei inflatii anuale de 8,8% la sfarsitul lui iunie ar atrage, conform acordului cu FMI, consultari ale Fondului cu autoritatile pe tema politicii monetare. Acesta e si sensul remarcii lui Jeffrey Franks, reprezentantul FMI, ca in urmatoarele cateva luni, banca centrala ar putea avea nevoie sa-si adapteze politica monetara (remarca tradusa imediat de analisti intr-o anticipare a unei cresteri de dobanda).

Ce se intampla insa din iulie incolo? Dincolo de disparitia din calcul a diferentelor de TVA, devine posibila o ieftinire macar temporara a materiilor prime - petrol, metale, produse agricole - pe pietele externe, luata in calcul in prezent de analistii straini dupa epuizarea bulelor speculative care in ultimele luni au umflat pretul materiilor prime si au adus bani fierbinti si inflatie pe pietele din Asia si America Latina. Fluxurile de capital migrator, pe care le cunoastem din experienta anilor 2005-2007 macar prin prisma recordului de apreciere a leului fata de euro din 2007 si a fluctuatiilor ulterioare, au reinceput acum sa vizeze economiile din Est, pe care analistii le recomanda investitorilor, pentru ca au iesit mai sanatoase fiscal din criza decat cele din zona euro si au perspective bune de crestere. A aparut astfel si aici riscul unor intrari si iesiri bruste de fonduri. "De multi ani n-am mai vazut atatea rapoarte pozitive despre Romania. Ele sunt pentru politica monetara a BNR o potentiala complicatie, pentru ca e greu de gasit dozajul corect al reactiei", spune guvernatorul Mugur Isarescu.

Analistii Erste remarca faptul ca pentru bancile centrale din tarile din Est, combinatia dintre cererea slaba de consum, deficitele in scadere si inflatia cu cauze exclusiv externe face ca "in lupta cu inflatia, aprecierea monedelor nationale sa fie mai tentanta decat majorarea dobanzilor", dar atata vreme cat motorul cresterii pentru tarile din Est ramane deocamdata exportul, "toleranta bancilor centrale la aprecierea monedelor ramane limitata". Nu altfel e si in cazul Romaniei. "Fluxurile de capital ne pot ajuta pe termen scurt in lupta cu inflatia", afirma guvernatorul Isarescu, prin faptul ca sustin aprecierea leului, "dar vrem ca inflatia sa vina in jos sustenabil, nu sa fie afectate productia industriala si exporturile si sa se deterioreze echilibrele. O apreciere excesiva a leului nu e sustenabila".

Pentru finele anului, BNR estimeaza o inflatie de 5,1%, mai mare decat cea prognozata de FMI (4%) si apropiata de estimarile analistilor bancari, cu cateva exceptii (BCR - 5,2%, Volksbank - 5%, Citibank - 5%, UniCredit - 4,7%, ING - 6%, Raiffeisen - 5,3%). Toate aceste cifre vin insa la pachet cu aceleasi riscuri mai sus mentionate, dar si cu unul de ordin intern care nici n-a putut fi cuantificat pana acum, pentru ca nu s-a batut in cuie calendarul de liberalizare a preturilor administrate cu cel mai mare impact in economie.

"Vedem presiuni inflationiste semnificative in contextul potentialelor majorari de preturi administrate la energie si transport, la solicitarea FMI si a UE", afirma Eugen Sinca, analist BCR. Melania Hancila, economistul-sef al Volksbank, se teme de "riscurile unor majorari mai mari decat se astepta a tarifelor la gaze si energie, dupa cererea Comisiei Europene ca Romania sa elimine controlul administrativ al preturilor". Iar ca peisajul sa fie complet, BNR introduce in "incertitudinea" ei inca un risc, pe care il considera mai mare decat toate: ca autoritatile sa inceapa sa arunce cu bani in anul preelectoral si la anul, distrugand astfel roadele propriilor lor politici de strangere a curelei.