CINE GHICEŞTE CÂND A FOST SPUSĂ FRAZA URMĂTOARE NU CÂŞTIGĂ NICIUN PREMIU, dar dovedeşte sigur o memorie bună: "Atât aprecierea abruptă a monedei, cât şi importul inflaţiei generează costuri. Nicio economie emergentă nu îşi permite să neglijeze unul dintre cele două costuri - erodarea competitivităţii şi creşterea inflaţiei, iar provocarea pentru politica monetară constă în evaluarea corectă a acestora şi concentrarea atenţiei asupra indicatorului cu costurile asociate cele mai mari".

Era guvernatorul Mugur Isărescu în urmă cu doi ani, când constata cât de repede s-a schimbat paradigma de la un an la altul şi că după ce BNR avusese de-a face în 2010 cu presiuni de depreciere a leului, primele luni din 2011 au reînviat, deşi la alte proporţii, problema din 2005-2008, când intrările masive de capitaluri apreciaseră excesiv leul, ceea ce a ajutat iniţial la scăderea inflaţiei, dar a sfârşit prin a lovi în exporturi.

La momentul când vorbea Mugur Isărescu, toate astrele le surâdeau activelor româneşti, adică leului şi titlurilor de datorie: investitorii se convingeau că măsurile de ajustare fiscală rapidă convenite cu FMI au efect, iar banii pentru investiţii de portofoliu circulau cu avânt prin lume şi ajunseseră în sfârşit şi la activele socotite marginale şi riscante din pieţe ca România. Avântul se explica prin stimulentele monetare aruncate în joc de Rezerva Federală a SUA în precedenţii doi ani pentru a urni economia şi care au avut ca efect nu doar o calmare a pieţelor, ci şi o migrare a capitalurilor speculative spre pieţele emergente, cu randamente mai mari, unde au provocat aprecieri dureroase ale monedelor şi au exportat inflaţia pe care, în lipsa acestui debuşeu extern, ar fi urmat s-o sufere SUA.

Aceeaşi situaţie ca în 2011, dar la o scară mult amplificată, o avem acum: absolut toţi analiştii şi comentatorii financiari străini laudă România pentru calitatea şi continuitatea ajustării fiscale şi pentru stabilitatea politică realizată foarte rapid după alegeri, în timp ce afară, investitorii cu munţi de lichiditate nefolosită se orientează iarăşi spre pieţele emergente şi de frontieră, pentru că stimulentele monetare fără precedent angajate anul trecut de Rezerva Federală şi de BCE le-au risipit teama de o nouă criză.

"Perspectiva de creştere economică pentru pieţele emergente e luminoasă, aversiunea faţă de risc a scăzut semnificativ în ultimele luni, iar condiţiile monetare pe pieţele mature rămân excepţional de permisive", notează Institutul Internaţional de Finanţe în raportul publicat săptămâna trecută, care estimează, în particular, că fluxurile de capital privat spre Europa Emergentă (de la fonduri de investiţii, bănci, investitori direcţi) vor creşte anul acesta la 220 mld. dolari faţă de 192 mld. dolari în 2012 şi 210 în 2011, urmând ca la anul să ajungă la 237 mld. dolari. Noul avânt este atât de vizibil, încât oficiali bancari europeni şi ai FMI au reînceput să vorbească despre pericolul unui "război valutar global" şi despre introducerea de controale asupra fluxurilor de capital în ţări din Asia sau America Latină.

PENTRU ROMÂNIA S-A VĂZUT BINE CE AU ÎNSEMNAT TOATE ACESTEA PÂNĂ ACUM (VEZI GRAFICE PAG. 9 ŞI 25). Faptul că a scăzut percepţia de risc a adus o năvală a străinilor pe titlurile de stat şi obligaţiunile guvernamentale scoase la vânzare de Finanţe, soldată cu o scădere a costurilor de îndatorare ale statului şi cu o majorare a scadenţelor la care statul se îndatorează. Săptămâna trecută, de pildă, Finanţele au vândut titluri de stat pe zece ani în valoare de 1,1 mld. lei, mult peste suma pe care şi-o planificaseră (600 mil. lei) la un randament mediu de 5,71%, în timp ce la 17 ianuarie, statul a obţinut cel mai mic randament înregistrat vreodată pentru obligaţiunile în lei pe cinci ani - 5,4%.

Cum ştim, momentul coincidea cu includerea leului în indicele global JP Morgan care măsoară performanţa obligaţiunilor emise de pieţele emergente, un anunţ evident pozitiv pentru activele româneşti. Pe acest fundal, strategia MF de a vinde sume mai mari la costuri în uşoară scădere "va menţine probabil la niveluri ridicate pentru mai mult timp interesul investitorilor străini şi locali pentru titlurile de stat în lei", apreciază Mihai Ţânţaru, economist la ING Bank România.