"Daca ai duce o banca romaneasca in Spania si ai pune-o sa faca afaceri acolo, mai mult de jumatate de an n-ar supravietui si ar da faliment", spune Pardo, partener in departamentul de audit al Deloitte pentru regiunea balcanica, venit in Romania in urma cu aproape doi ani.

Dupa el, bancile romanesti, fie ca au capital autohton sau strain, nu sunt competitive, "sistemul este de-a dreptul preistoric", iar lucrurile nu au cum sa se schimbe in bine atata vreme cat clientii intra in banca si cumpara indiferent de modul in care sunt tratati sau de costurile "exagerate" impuse de bancheri pentru un serviciu cat de banal.

Comisioanele imense - "furt pe fata in unele situatii", apreciaza spaniolul, dand ca exemplu costul impus de unii bancheri la extragerea sau depunerea de numerar din contul personal - "pe mine m-au facut sa nici nu-mi deschid un cont aici".

Problemele ridicate de partenerul Deloitte cand vorbeste despre sistemul bancar - costuri ascunse la credite, comisioane cu nume inventive sau vanzarea de produse pe care clientii nu le inteleg in totalitate - sunt cunoscute si mediatizate aici de mult, insa rar se intampla sa fie comentate atat de deschis de vreun consultant, cu atat mai mult de unul strain.

"Este adevarat ca sunt jucatori in piata romaneasca ce practica un sistem de comisionare mai putin transparent si destul de greu de inteles", recunoaste Gabi Cretu, director pentru canale de distributie la OTP Bank Romania, "insa acest lucru nu transforma automat sistemul intr-unul necompetitiv". In comparatie cu multe dintre tarile pe care le luam ca model, adauga bancherul de la OTP Bank Romania, ce are o experienta de peste sapte ani in sistem, serviciile din sistemul bancar romanesc au ajuns sa fie chiar mai bune.

Explicatiile sunt simple, sustine Cretu. Pe de o parte, "salariile in sistemul bancar sunt mari, ceea ce a dus la o orientare a oamenilor de calitate catre acest domeniu" - lucru care nu se intampla intotdeauna in Occident; pe de alta parte, competitia dintre banci in Romania e mult mai mare decat in Vest, ceea ce face ca bancile sa fie dispuse sa reduca marja de profit ca sa castige cota de piata - "deci, rezumand, avem totusi calitate la un pret mic".

Opinia bancherului roman e contrazisa insa de Santiago Pardo Jimenez, care considera ca "apetitul foarte ridicat al romanilor pentru credite nu i-a pus pana acum pe bancheri intr-o situatie de reala concurenta". Mai mult, spaniolul apreciaza ca aceasta problema e valabila si pentru alte sectoare, fiindca atata vreme cat cererea e mare, sustinuta si de boom-ul creditarii, iar oferta ramane redusa, "poti vinde aproape orice".

O situatie care insa, spune partenerul Deloitte, nu va mai dura mult - "probabil in 3-5 ani lucrurile se vor schimba dramatic", pe masura ce se va normaliza cererea, finantarile vor fi mai putin accesibile, iar populatia va scadea natural sau din cauza migratiei.

O astfel de stabilizare, cum o numeste Jimenez, a avut loc intr-un fel sau altul in toate tarile din regiune: "Primele sectoare care au resimtit-o au fost cel bancar, atunci cand au venit bancile straine si au zdruncinat apele linistite ale neconcurentei, industria si serviciile". Deocamdata, pentru o parte dintre investitorii straini, adauga partenerul Deloitte, care a participat in regiune la procese de privatizare si achizitii transfrontaliere, Romania ramane o piata dificila, "pentru ca nu gasesc oameni cu care sa lucreze". Exemplul lui e legat de propria experienta de la Deloitte Romania: "Am sapte head-hunteri care cauta oameni pentru noi in toata Europa Centrala si de Est".