Numarul locurilor de munca in sectorul financiar din SUA a scazut cu doar 8% fata de nivelul din septembrie 2008. Si doar o mana de fonduri de investitii cu grad ridicat de risc s-au inchis. Platile se intorc si ele la nivelurile de dinainte de criza, cu cei aproape 30.000 de angajati ai Goldman Sachs care se pregatesc pentru un salariu mediu de 700.000 de dolari fiecare in acest an. Nici reduceri masive de plati nu se anunta, potrivit unui raport al J.P. Morgan Securities. Executivii de la cele mai multe banci mari si-au pastrat pozitiile. Iar cotatiile bursiere au tot crescut de la minimele atinse iarna trecuta.

Administratia Obama a propus schimbari in reglementarea sectorului financiar, dar chiar si sustinatorii acestor schimbari recunosc ca traseul lor in Congres va fi dificil. Deocamdata, bancile inca tranzactioneaza derivative nereglementate in ciuda rolului pe care acestea le-au avut in fiascoul de toamna trecuta. Schimbari radicale ca plafonarea veniturilor sau restrictii cu privire la dimensiunea grupurilor bancare inca intampina o rezistenta coplesitoare. Chiar si schimbari minore, ca solicitarea adresata bancilor de a fi mai transparente in ce priveste derivativele pe care le detin, sunt departe de a fi puse in practica.

Survenita in aceleasi zile din 2008 cu salvarea gigantului de asigurari American International Group si cu vanzarea Merrill Lynch, prabusirea Lehman a fost apogeul unui weekend cataclismic al industriei financiare. In zilele ce au urmat, aproape toata lumea parea sa fie de acord ca Wall Street-ul era pe cale sa se schimbe radical. Si ca zilele in care cecurile de salarii de acolo aveau cate opt zerouri aveau sa se sfarseasca.

In realitate, insa, autoritatile de reglementare si legiuitorii si-au petrecut mare parte a anului trecut incercand sa salveze industria financiara, nu sa o reformeze. Pe termen scurt, eforturile lor au si reusit. Citigroup si alte banci afectate au evitat falimentul, iar economia a evitat o depresiune.