În cadrul evenimentului CEO Awards, desfăşurat recent, i-am întrebat pe cei prezenţi, într-un sondaj interactiv, printre altele, care cred ei că este secretul fericirii angajaţilor din România. Răspunsul a fost într-o majoritate covârşitoare, de peste 67%, în favoarea timpului personal. Oamenii prezenţi acolo – mulţi dintre ei antreprenori sau top management din companii – au spus că fericirea angajatului român nu înseamnă neapărat urcarea în ierarhie sau beneficii extra-salariale cum ar fi abonamentele la sală, ci mai mult timp pentru viaţa personală.

A doua cea mai votată alegere a fost o mărire de salariu (aici s-au alocat 39% dintre voturi), ceea ce nu este de mirare deloc, având în vedere vremurile pe care le traversăm.

Am făcut legătura cu o hartă pe care o aveam în minte, a numărului de ore muncite de angajaţii europeni: în regiunea noastră – România, Bulgaria, Serbia, Polonia şi Grecia, harta orelor muncite depăşeşte sau este egală cu 39 de ore săptămânal; la polul opus se află Germania, Austria şi Norvegia, cu mai puţin de 35 de ore muncite săptămânal. Iar asta apare în statisticile oficiale: sunt convinsă că media multora dintre cei pe care noi îi numim „corporatişti” depăşeşte deseori programul de muncă stabilit cu secole în urmă şi care a devenit chiar mai haotic în pandemie.

O cercetare citată de inc.com spunea însă că, de fapt, în opt ore de muncă, un angajat este productiv doar pentru două ore şi 53 de minute. Dacă am folosi cu adevărat această informaţie şi poate nu am tăia o zi de muncă până la trei ore, dar am munci şase ore în loc de opt ? (asta din nou, potrivit orelor muncite în statistici)

Henry Ford, dincolo de brandul care a trecut testul timpului, este celebru pentru viziunea şi curajul de a reduce timpul de muncă al angajaţilor, simultan cu dublarea salariilor – adică exact ceea ce îşi doresc probabil şi cei mai mulţi  dintre angajaţii zilelor noastre. Rezultatul ? O dublare a productivităţii companiei. Sigur, au trecut secole de atunci, dar oare care ar fi rezultatul aplicării unei astfel de strategii în zilele noastre, în „fabricile moderne” ?

Nu pot să nu mă întreb de ce nu a ajuns încă la noi o ştire despre o companie care să ia o astfel de decizie pentru angajaţii săi – desigur, adaptată vremurilor pe care le trăim. Am auzit cu toţii discuţiile despre săptămâna de lucru de patru zile. Potrivit unui sondaj BestJobs, jumătate dintre angajatori ar vedea posibilă funcţionarea companiei lor cu un program de lucru de doar patru zile pe săptămână, în forma propunerii legislative în care ziua de lucru ar urma să crească de la 8 la 10 ore, însă.

Dacă în ţări precum Germania sau Norvegia, care, deşi sunt economii mai dezvoltate, businessurile pare că merg şi cu mai puţine ore alocate acestora, de ce nu se poate  realiza acest lucru şi la noi? Bănuiala mea este că în România se munceşte încă, uneori, haotic şi pe bani puţini. Nu ştiu dacă criza forţei de muncă este problema sau faptul că suntem totuşi o economie cu doar trei decenii de capitalism.

Companiile se bat pentru angajaţi în condiţiile actuale de piaţă – dar cei mai mulţi dintre ei folosesc beneficii extra-salariale, posibilitatea de traininguri sau plata unor studii de business pentru angajaţii lor – când, poate, uneori, acestea îi încarcă şi mai mult pe aceştia.

Mi-ar plăcea ca în loc să primim comunicate de presă despre beneficii extra-salariale cum ar fi abonamentele la sala de sport sau, mai nou, după pandemie, şedinţele de terapie, să vedem o revoluţie a unor beneficii reale – cu mai puţin timp necesar realizării sarcinilor de birou şi, de ce nu, cu măriri substanţiale de salarii.  

În secolul al XVIII-lea, zilele de muncă de 10-16 ore erau normale, fiindcă fabricile aveau nevoie să funcţioneze 24/7. Când a devenit clar că astfel de zile lungi erau brutale cu angajaţii şi nesustenabile, lideri precum activistul Robert Owen au militat pentru zile de muncă mai scurte: în 1817, sloganul lui era: „Opt ore de muncă, opt ore recreere, opt ore odihnă”. Totuşi, această mişcare nu a devenit un standard până un secol mai târziu când, în 1914, Ford Motor Company a uimit pe toată lumea reducând programul la opt ore de muncă, în timp ce a dublat salariile. Rezultatul? Creşterea productivităţii.

Ioana Matei, editor Business Magazin