Desi mult mai modeste, pretentiile la confort ale companiilor din Romania s-au dovedit pana acum suficiente pentru a genera o piata a mobilierului de birou de 80 de milioane de euro, cu rate anuale de crestere de 5-10%. Iar structura pietei este in principiu clara: ce-i mai bun si mai pretentios vine din import, restul din productia interna. “Peste 60% din oferta noastra de produse in segmentul de birou provine din import; restul, in special scaune si mobilier operational, semidirectorial, provine din fabricile locale. Oferta este structurata asa incat produsele cu rulaj mare sa fie disponibile si fabricate local, iar cele cu un grad de design incorporat mai mare sa fie aduse din strainatate”, spune Bogdan Staicu, seful diviziei de mobilier de birou din cadrul Mobexpert, cel mai mare producator roman de mobila, detinut de omul de afaceri Dan Sucu.

Jumatate din incasarile Mobexpert Office, care au insumat 23% din totalul de 168 de milioane de euro raportat de intreaga companie in 2007, a fost realizata de mobilierul pentru spatiul operational din birouri (inclusiv scaunele), cealalta jumatate fiind impartita egal intre mobilierul directorial, la care se adauga cel destinat spatiilor de asteptare, precum si mobila de completare. Scaunele se vand bine nu numai pentru Mobexpert Office, ci si pentru ceilalti mari jucatori din piata. Cu afaceri estimate in 2008 la 18 milioane de euro, Corporate Office Solutions (COS) opereaza proiecte de amenajari ale birourilor in principal pentru companii medii si mari, vanzand cu precadere scaune furnizate de producatorul american Steelcase, instalatii de birou si casetiere.

Cresterea in acest segment este asigurata deocamdata de companiile romanesti care inca nu sunt dispuse sa investeasca prea mult in punctele de lucru pentru angajati, compuse de obicei dintr-un birou, un scaun si o casetiera. Astfel, sunt preferate scaunele cat mai ieftine, de preferinta de productie autohtona, cele fabricate din materiale mai rezistente si cu un design atragator fiind aduse din afara tarii. Sunt insa si exceptii, dupa cum afirma Liviu Souca, managing partner in cadrul importatorului Hansen Grup: “Companiile mici si romanesti in care managementul se suprapune cu actionariatul merg catre un mobilier mai scump, pentru ca, practic, investesc in ele insele, ca intr-o casa proprie, pe cand marile companii, cu multi angajati, se indreap­ta spre linii mai putin costisitoare, intrucat trebuie sa se incadreze intr-un anumit buget”. 

 

Pretul unui post de lucru pentru un angajat (un birou, un scaun, un corp mobil cu sertare si cota parte din spatiile comune, precum salile de sedinta si bucatarii) variaza la Hansen, in medie, intre 500 si 1.000 de euro, in vreme ce numai un scaun managerial poate trece si de 800 de euro. La COS, un birou de director executiv ajunge si la 6.000 de euro, pe cand amenajarea unui metru patrat de birou echivaleaza cu 100-300 de euro, potrivit estimarilor lui Alexandru Horatiu Didea, directorul comercial al companiei, care apreciaza ca o multinationala pune la dispozitie cam 1.000-1.500 de euro pentru mobila unui angajat. 

Elvila, cel de-al doilea mare producator de mobila, controlat de Viorel Catarama, ofera preturi mai mici, adresandu-se segmentului de venituri inferioare si medii. Doar 4,5% din totalul portofoliului de produse este importat, generand 35% din venituri, potrivit informatiilor furnizate de Mihaela Mihai, directorul de marketing al Elvila. Cele mai bine vandute produse sunt birourile, corpurile mobile si scaunele, majoritatea fabricate la Beius.

 

Ce-si doresc de fapt clientii in materie de mobila? Se pare ca gusturile firmelor romanesti, la fel ca si bugetele, difera de cele ale companiilor straine din tara. Companiile autohtone, mai putin preocupate de confortul angajatilor, sunt destul de conservatoare in privinta mobilei, preferand culorile sobre, esentele tari si mai degraba rezistenta decat aspect frumos. Furnizorii importanti spun ca multi dintre clienti au ramas la nivelul anilor ‘90 ca gusturi, dar si ca mod de organizare a spatiului, in care seful are o pozitionare dominantaa biroului. “Managerul roman prefera o structura a biroului ca acum 20 de ani, cu mobila din lemn greu, cires, mahon, cu masa de sedinte in capul careia se asaza el. In Occident, tipul acesta de aranjare nu se mai practica, seful stand cot la cot cu subordonatii, iar mobila este deschisa la culoare si usoara”, explica Didea.

Mai mult, companiile romanesti sunt putin obisnuite sa apeleze la serviciile unui arhitect sau designer care sa le dea solutii de amenajare a spatiilor, pe cand multinationalele, daca nu au deja la dispozitie o astfel de consiliere, apeleaza la companiile de profil ce ofera proiecte la cheie, care evalueaza nevoile clientului iar apoi realizeaza lucrari de partitionare, mochetare si mobilare a spatiilor. COS ofera astfel de servicii pentru companii ca BRD, Vodafone sau Microsoft; pentru companie, partitionarile reprezinta 20% din cifra de afaceri, mocheta impreuna cu alte produse arhitecturale 10%, iar restul inseamna vanzari in sine de mobila.

 

Formula de business de tipul “one stop shop”, adica un furnizor care sa se ocupe de intregul proces de amenajare, reamenajare sau mutare, pare sa fie cea mai potrivita clientului roman, care de obicei contracteaza astfel de lucrari cu doar doua-trei luni inainte de mutarea efectiva in noul spatiu. “Romanii vor sa se mute ieri, daca s-ar putea”, spune Diana Blinda, managing partner la Hansen, subliniind ca termenele de livrare a mobilei variaza intre trei si opt saptamani, in functie de tara de import.

Daca in calitate de clienti romanii sunt foarte nerabdatori, nu acelasi lucru s-ar putea spune si despre producatorii autohtoni, cu care marii importatori evita sa lucreze. “Producatorii locali au cam aceleasi linii de design ca si marile companii italiene, dar multi folosesc materiale mai slabe calitativ si nici nu respecta termenele de livrare sau standardele europene in domeniu”, explica Souca motivele pentru care Hansen colaboreaza, in principal, cu producatori italieni si germani.