Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu vinerea nu prea mai primesc mailuri, nici prea multe telefoane. Dacă miercuri inboxul este plin şi telefonul sună suficient cât să mă întreb când mai apuc să şi scriu, vinerea am parte de liniştea aceea pe care o găsesc de obicei duminica, noaptea târziu sau dimineaţa devreme, înainte să înceapă toată lumea să aibă nevoie de ceva. Aşa am ajuns la bănuiala că printre white collars din Bucureşti vinerea nu prea se mai munceşte. Sau se munceşte mai puţin. Sau, varianta care îmi strică puţin teoria, oamenii chiar muncesc şi nu mai au timp să trimită mailuri. Oricum ar fi, nu am o problemă cu asta. Mă bucur de linişte şi scriu. Dar mă întreb dacă nu cumva săptămâna de patru zile, despre care discutăm de câţiva ani ca despre o schimbare care va veni cândva, s-a instalat deja pe alocuri. Mi s-ar părea şi normal să muncim mai puţin, dacă reuşim să facem aceeaşi treabă într-un timp mai scurt. Am adoptat inteligenţa artificială, îi descoperim întrebuinţări, învăţăm să-i cerem lucruri şi să verificăm ce ne dă înapoi.

Potrivit unui studiu PwC publicat în octombrie, 58% dintre angajaţii chestionaţi în România au folosit AI la serviciu în ultimele 12 luni, faţă de 42% cu un an înainte.

Doar 17% folosesc zilnic AI generativă, deci ar fi cam devreme să declarăm că ne-a scăpat pe toţi de munca de vineri. Dar unora dintre noi ne scurtează deja destule sarcini. Şi atunci, dacă terminăm mai repede, ce facem? Ne prefacem că durează la fel? Mai deschidem un document, mai mutăm ceva într-un Excel, mai aşteptăm puţin înainte să trimitem un răspuns, ca să nu creăm aşteptări pentru data viitoare? Eu, de exemplu, datorită timpului economisit prin transcrierea unui interviu, de pildă, am şansa să particip la mult mai multe evenimente de business (şi am de unde alege în perioada aceasta), organizez mult mai multe interviuri şi mă gândesc la proiecte noi. Discuţia cu Riaz Shah, profesor de practică în inovare şi leadership la Hult International Business School şi fost Global Learning Leader în cadrul EY, de la evenimentul IQ Digital de anul acesta a fost posibilă datorită faptului că am puţin mai mult timp: profesorul mi-a confirmat, de altfel, teoria. „Ar trebui să ne îndreptăm către o săptămână de lucru de patru zile sau chiar de trei zile, cu ajutorul inteligenţei artificiale”, a spus el, într-un interviu pentru BUSINESS Magazin. „Dacă AI preia 40% din munca mea şi eu pot dedica încă 20% relaţiei cu clienţii sau altor activităţi, probabil că tot voi ajunge să lucrez patru zile pe săptămână. Trebuie să facem acest model să funcţioneze economic. Ideea este că AI ne poate face mai eficienţi şi poate creşte productivitatea, ceea ce poate reduce costurile şi poate face acest model accesibil”, explică el. Întrebat când ar putea deveni acest program o normalitate în Europa, Shah invocă experienţa unor companii britanice: „În Marea Britanie am făcut un proiect-pilot cu 200 de companii, iar doi ani mai târziu, 80% dintre ele încă lucrează patru zile pe săptămână, pentru că au constatat că oamenii sunt mai productivi în patru zile decât erau în cinci. Dacă ştii că vei avea un weekend de trei zile, vei munci mai intens în cele patru zile decât în cinci”. Shah nu avansează un termen pentru generalizarea modelului: „Va dura. Cu timpul, vom realiza acest lucru. Şi cred că AI ne va ajuta, pentru că va începe să preia unele dintre componentele de rutină ale muncii noastre”. Totuşi, unii dintre liderii din România – şi, probabil, de peste tot – deşi vorbesc despre autonomie, despre oameni care trebuie să gândească singuri, să vină cu idei, să se adapteze, verifică dacă aceştia sunt la birou – inclusiv, sau mai ales, vinerea. Poţi să foloseşti cea mai nouă tehnologie, dar să trebuiască în continuare să fii văzut la calculator ca să fie toată lumea liniştită – să se vadă că lucrezi. Probabil că există şi angajaţi care nu muncesc şi care au nevoie să le urmărească cineva fiecare sarcină, aproape ca la grădiniţă. Însă dacă nu muncesc vinerea, probabil nu o fac nici în general, iar, de multe ori nu se întâmplă nimic spectaculos: munca lor o face altcineva. De obicei, acelaşi coleg care are deja destule de făcut. E greu să oferi libertate când ştii din experienţă cine o va folosi ca să-şi facă treaba mai bine şi cine va dispărea până luni. După cum e greu să ai chef de muncă atunci când, deşi ai livrat tot ce aveai de livrat, mai trebuie să stai două ore pentru că aşa este programul. De aceea, mă întreb cine ţine mai mult pe loc săptămâna de patru zile: liderul care nu are încredere în oameni sau angajatul care îi confirmă, cu fiecare ocazie, că face bine?  

Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin