Jucând la ambele capete în „Războiul Rece” al inteligenţei artificiale dintre SUA şi China
În cursa pentru supremaţia în inteligenţa artificială, SUA şi China încearcă să atragă de partea lor cât mai multe economii, tehnologii şi investiţii. Însă, în loc să aleagă una dintre cele două tabere, tot mai multe ţări încearcă să ia ce este mai bun din ambele: cumpără cipuri şi infrastructură americană, folosesc modele chinezeşti open-source şi dezvoltă proiecte AI împreună cu companii din ambele ţări. De la Arabia Saudită şi Brazilia până la Malaysia şi Kazahstan, strategia este una pragmatică: acces la tehnologie şi independenţă, fără dependenţă totală de un singur furnizor.
De la Arabia Saudită şi Brazilia până la Malaysia şi Kazahstan, guvernele încearcă să profite de tehnologiile dezvoltate atât în SUA, cât şi în China. Cumpără cipuri americane, folosesc modele chinezeşti open-source şi îşi construiesc infrastructura AI cu furnizori din ambele tabere. Pentru Washington şi Beijing, cursa pentru supremaţia în inteligenţa artificială devine astfel mai complicată: o ţară poate investi masiv în infrastructură americană fără să aleagă, în acelaşi timp, tehnologia americană pentru întregul ecosistem AI. Arabia Saudită este unul dintre cele mai recente exemple.
La începutul lunii septembrie, regatul a prezentat ceea ce numeşte cel mai avansat model de inteligenţă artificială în limba arabă. Humain-m3 are însă la bază tehnologie din China, fiind construit pe un sistem open-source dezvoltat de startupul chinez MiniMax.
În acelaşi timp, compania saudită Humain, susţinută de stat, a încheiat acorduri de miliarde de dolari cu Nvidia şi alte companii americane pentru dezvoltarea infrastructurii de calcul necesare proiectelor sale de inteligenţă artificială.
Publicaţia Rest of World arată că modelul saudit este un exemplu al unei tendinţe care începe să se contureze în mai multe regiuni ale lumii. Ţările nu mai privesc neapărat competiţia dintre SUA şi China ca pe o alegere binară. În schimb, încearcă să combine componentele celor două ecosisteme tehnologice, în funcţie de costuri, performanţă şi ceea ce consideră că le serveşte propriilor interese.
„Multe ţări din întreaga lume, în special cele din Sudul Global, îşi doresc ce este mai bun din ambele lumi”, spune Kyle Chan, cercetător la John L. Thornton China Center din cadrul Brookings Institution, citat de Rest of World. Potrivit acestuia, multe guverne nu privesc tehnologia chineză prin aceeaşi lentilă de securitate ca Washingtonul şi vor să îşi păstreze opţiunile deschise, fără să devină dependente de o singură ţară sau companie.
Brazilia împarte investiţia între Huawei şi Nvidia
Brazilia este un alt exemplu al acestei strategii. În august, guvernul brazilian a anunţat o investiţie de aproximativ 444 de milioane de dolari în inteligenţă artificială, împărţită practic între tehnologii americane şi chineze. Aproximativ 255 de milioane de dolari vor fi investiţi într-o infrastructură de supercalculatoare din Rio de Janeiro, dezvoltată în parteneriat cu Huawei şi iFlytek. Alte aproximativ 189 de milioane de dolari sunt destinate unui supercomputer separat, pentru care Brazilia organizează o licitaţie şi pe care intenţionează să îl echipeze cu tehnologie Nvidia.
„Strategia nu este să depindem de o singură companie, tehnologie sau ţară”, a transmis administraţia preşedintelui Luiz Inácio Lula da Silva, explicând că investiţiile urmăresc inclusiv consolidarea suveranităţii Braziliei asupra propriilor date. Pentru majoritatea ţărilor, însă, suveranitatea tehnologică nu înseamnă să construiască de la zero întregul ecosistem AI. Jesse Marks, cercetător specializat în China şi Orientul Mijlociu la Australian National University, spune că dezvoltarea tehnologiilor aflate în vârful industriei AI a devenit atât de scumpă încât guvernele trebuie să decidă ce pot dezvolta singure şi pentru ce componente vor depinde de furnizori externi.
În cazul Arabiei Saudite, alegerea unor modele chinezeşti ca fundaţie pentru propriile sisteme AI poate fi o decizie pragmatică dacă acestea oferă rezultate mai bune la testele relevante, chiar dacă alegerea poate genera tensiuni în relaţia cu Washingtonul, explică Marks.
SUA păstrează însă un avantaj în zone în care tehnologia americană este mai greu de înlocuit: semiconductori avansaţi, echipamente de reţea şi infrastructură cloud sensibilă. Problema apare în cazul statelor care vor să investească în AI, dar nu îşi permit infrastructura sau software-ul american. „În afara reţelei de parteneri americani care sunt de încredere sau îşi permit aceste tehnologii, este vorba despre AI chinezesc. Sunt modele deschise”, spune Marks.
AI-ul devine şi instrument diplomatic
Alegerile tehnologice nu mai pot fi separate de politica externă. Pentru statele care nu sunt superputeri, AI-ul devine unul dintre domeniile pe care trebuie să le ia în calcul atunci când negociază relaţiile cu SUA, China sau alte puteri tehnologice. Washingtonul a acuzat laboratoarele chineze că beneficiază de modelele americane de ultimă generaţie şi că îşi antrenează propriile sisteme folosind aceste tehnologii la scară industrială. Beijingul a respins acuzaţiile şi a avertizat că va răspunde dacă SUA impun noi restricţii companiilor chineze de AI.
În acelaşi timp, companiile chinezeşti încearcă să câştige teren pe cât mai multe segmente ale ecosistemului AI. În Egipt, Huawei a depus o ofertă pentru construirea unor centre de date dedicate inteligenţei artificiale, concurând cu o propunere care implică Nvidia. Dacă oferta companiei chineze va fi acceptată, aceasta ar reprezenta o nouă intrare a tehnologiei chineze pe o piaţă în care infrastructura AI a fost dominată până acum de companiile americane.
Asia de Sud-Est devine un nou teren de competiţie
Competiţia dintre Washington şi Beijing este tot mai vizibilă şi în Asia de Sud-Est.
În iulie, SUA au lansat iniţiativa U.S.-ASEAN AI Spark, prin care oferă sprijin financiar şi tehnic guvernelor din regiune care vor să adopte tehnologii americane de inteligenţă artificială în sectorul public.
Malaysia analizează însă o alternativă. Potrivit Bloomberg, autorităţile evaluează acceleratoarele Huawei Ascend 910C pentru a sta la baza propriei iniţiative de AI suveran. Astfel de alegeri arată de ce strategia Washingtonului de a delimita clar tehnologia americană de cea chineză devine dificil de aplicat în practică. Pentru multe ţări, criteriul principal nu este apartenenţa unei tehnologii la una dintre cele două tabere, ci dacă aceasta este accesibilă, performantă şi poate fi integrată în propriile planuri de dezvoltare.
„SUA sau China?”
Cele două superputeri încearcă să îşi extindă influenţa globală prin modele diferite.
China promovează cooperarea tehnologică şi construirea de capacităţi locale, în timp ce SUA încearcă să îşi consolideze alianţele şi să controleze accesul la componente strategice ale infrastructurii AI.
Arindrajit Basu, cercetător în guvernanţa globală a tehnologiilor emergente la Universitatea Leiden, spune că Beijingul îşi doreşte ca sistemul tehnologic global să evolueze într-o direcţie compatibilă cu propriile interese şi valori. În acelaşi timp, el consideră că China nu a ajuns, cel puţin deocamdată, la nivelul de presiune directă exercitat de administraţia Trump.
Washingtonul ia în calcul avertizarea ţărilor care încearcă să participe simultan la iniţiative AI conduse de SUA şi China. Pentru statele care au deja relaţii tehnologice cu ambele tabere, o astfel de strategie ar putea deveni o problemă.
Kazahstanul este un exemplu relevant. Ţara s-a alăturat Pax Silica, iniţiativa condusă de SUA pentru dezvoltarea unor lanţuri de aprovizionare sigure în domeniul semiconductorilor, al capacităţii de calcul şi al altor tehnologii esenţiale. În acelaşi timp, Kazahstanul a aderat la World Artificial Intelligence Cooperation Organization (WAICO), organizaţie condusă de China şi orientată spre cooperarea în dezvoltarea şi guvernanţa AI.
Uzbekistanul şi-a exprimat, la rândul său, intenţia de a colabora cu ambele organizaţii.
Cele două iniţiative au însă obiective diferite. Pax Silica este o structură pe bază de invitaţie, axată pe partajarea unor resurse tehnologice esenţiale între membrii săi. WAICO este deschisă ţărilor din întreaga lume şi se prezintă drept un organism de guvernanţă complementar ONU. În prezent, organizaţia nu presupune acces comun la resurse de calcul sau la cercetare.
„În mod ideal, China ar vrea ca ţările să aleagă, dar cred că îşi dă seama că un ultimatum nu este realist în acest moment”, spune Basu. În opinia sa, Beijingul va continua mai degrabă să folosească diplomaţia şi cooperarea pentru a determina treptat alte ţări să adopte produse chinezeşti şi să participe la proiecte de dezvoltare tehnologică susţinute de China.
Pentru Washington, presiunea de a alege o tabără ar putea avea însă un efect invers.
Kyle Chan consideră că şi aliaţi apropiaţi ai SUA, inclusiv ţările europene, îşi regândesc dependenţa de tehnologia americană, iar statele care nu sunt aliniate ferm uneia dintre superputeri vor încerca să îşi păstreze flexibilitatea.
Singapore ar putea deveni unul dintre primele teste ale acestei strategii. Ţara este unul dintre semnatarii fondatori ai Pax Silica, dar a recunoscut public că a primit şi o invitaţie de a se alătura organizaţiei AI conduse de China. Singapore analizează în prezent oferta. „Colaborăm cu diferite ţări printr-o serie de platforme multilaterale şi bilaterale”, a declarat Josephine Teo, ministrul pentru dezvoltare digitală şi informaţii din Singapore, în Parlament. „Aceste colaborări apar în momente diferite, servesc unor scopuri diferite şi evoluează pe măsură ce interesele şi circumstanţele noastre se schimbă.”
Pentru moment, acesta pare să fie şi principiul după care tot mai multe economii îşi construiesc strategiile de AI: nu aleg neapărat între SUA şi China, ci aleg tehnologia de care au nevoie, indiferent de tabăra din care vine.
Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro










