De la boom AI la criză economică

Postat la 20 noiembrie 2026 10 afişări

Contrar predicţiilor optimiste ale entuziaştilor tehnologiei, Inteligenţa Artificială s-ar putea dovedi a fi o frână în calea creşterii economice. Prin concentrarea avuţiei şi a oportunităţilor economice în câteva oraşe, concomitent cu eliminarea locurilor de muncă cu costuri reduse – care, istoric vorbind, au alimentat dezvoltarea globală –, această tehnologie ar putea ajunge să lase o mare parte a lumii mai săracă şi mai divizată, scrie Ian Gondin, profesor de globalizare şi dezvoltare la Universitatea Oxford, într-un articol publicat în Project Syndicate.

Prăpastia dintre vizionarii entuziaşti ai AI şi cei care prevestesc apocalipsa se adânceşte. Primii cred că AI va accelera spectaculos creşterea economică şi va crea o lume utopică a abundenţei. Cei din a doua tabără consideră că Inteligenţa Artificială reprezintă o ameninţare existenţială pentru umanitate şi că, înainte de a ne distruge, va duce la şomaj în masă, la o supraveghere omniprezentă şi la realităţi alternative. Cine are dreptate? Şi pot guvernele să facă ceva pentru a atenua riscul producerii unei catastrofe? Entuziaştii AI vorbesc cu mare încredere despre impactul acestei tehnologii asupra productivităţii. Dario Amodei, CEO-ul companiei Anthropic, a estimat că rata de creştere a PIB-ului SUA va urca de la nivelul modest de 2% din prezent la 10–15% pe an.

Elon Musk anticipează că inteligenţa electronică va dubla rata de creştere a SUA, ducând-o la peste 4% anul viitor, şi apreciază că, în curând, maşinile vor înlocui oamenii în aproape orice profesie. Aceasta este o iluzie, dacă nu chiar o fantezie nerealistă. Expansiunea centrelor de date şi evaluările uriaşe de pe bursă ar putea stimula creşterea economică pe termen scurt, însă contribuţia lor va fi de scurtă durată. La urma urmei, o mare parte din activitatea economică a ţărilor dezvoltate are loc în sectoare în care AI va avea un impact redus asupra productivităţii – de exemplu, în îngrijirea copiilor şi a persoanelor vârstnice, în construcţii, în industria ospitalităţii şi în serviciile personalizate.

Este adevărat că AI ar putea spori producţia în sectorul manufacturier şi în domenii precum cel juridic sau bancar – sectoare care, împreună, reprezintă aproximativ 20% din economia Statelor Unite şi a Marii Britanii. Însă, chiar dacă Inteligenţa Artificială ar dubla productivitatea în aceste domenii, producţia economică totală ar creşte cu doar 20%. AI ar putea, în sine, să frâneze creşterea economică prin mai multe mecanisme. În primul rând, cererea tot mai mare de energie electrică din partea centrelor de date ar putea duce la majorarea costurilor cu energia, ţinând inflaţia – şi, implicit, ratele dobânzilor – la niveluri mai ridicate decât ar fi fost în alte condiţii. În al doilea rând, unele dintre primele beneficii ale AI vor veni, probabil, dintr-o speranţă de viaţă mai mare, datorită gestionării mai eficiente a bolilor cronice (precum diabetul) şi a accelerării procesului de descoperire a medicamentelor. Aceasta este o veste bună, dar ar putea, de asemenea, să accelereze îmbătrânirea populaţiei şi să pună presiune pe sistemele de pensii şi de sănătate, întrucât progresele în tratarea demenţei şi a bolilor neurodegenerative rămân mult în urma avansurilor înregistrate în alte domenii ale medicinei. O parte tot mai mare a forţei de muncă şi a cheltuielilor publice va fi direcţionată către îngrijirea persoanelor vârstnice, în detrimentul unor sectoare mai productive.

În plus, există suma colosală de 2.400 de miliarde de dolari cheltuită (şi alte sume urmează să fie alocate) pentru dezvoltarea Inteligenţei Artificiale  – un proces alimentat de o datorie în continuă creştere şi de evaluări exagerate pe pieţele de capital privat şi bursiere. Numai în statul Ohio, Nvidia a alocat 105 miliarde de dolari pentru extinderea infrastructurii necesare AI. Când – nu dacă – bula se va sparge, prăbuşirea pieţei care va urma va afecta, inevitabil, economiile pentru pensii şi încrederea consumatorilor, încetinind creşterea economică şi riscând să declanşeze o recesiune. Mai mult, cu cât AI avansează mai rapid, cu atât va fi mai urgentă modernizarea reţelelor electrice, a practicilor de afaceri, a sistemelor de educaţie şi a altor multe domenii. Cu toate acestea, ratele investiţiilor în Marea Britanie şi în Statele Unite stagnează sau sunt în scădere. Pe măsură ce tot mai multe companii şi angajaţi se străduiesc să ţină pasul, creşterea productivităţii va continua să încetinească. În multe pieţe emergente, ratele investiţiilor sunt aproape duble faţă de cele din Marea Britanie şi SUA. Aceste economii sunt, de asemenea, mai puţin împovărate de o infrastructură învechită şi de costurile aferente îngrijirii unei populaţii îmbătrânite, ceea ce le conferă un avantaj competitiv.

 

Mai mulţi pierzători decât câştigători

Inteligenţa Artificială va amplifica costurile politice ale unei creşteri economice lente. Atunci când economiile stagnează, guvernele pot răspunde unor nevoi urgente – precum majorarea cheltuielilor pentru apărare sau adaptarea la schimbările climatice – doar prin reducerea fondurilor alocate securităţii sociale sau altor servicii publice. Întrucât datoria publică în creştere lasă puţin loc pentru redistribuire, iar majorările de taxe sunt extrem de nepopulare, guvernelor le va fi tot mai greu să-i ajute financiar pe cei care îşi pierd locurile de muncă din cauza AI. Departe de a crea condiţii de concurenţă echitabile, inteligenţa artificială concentrează veniturile şi activitatea economică. Într-o economie a cunoaşterii bazată pe AI, doar un număr limitat de locuri pot deveni centre de inovare. Companiile dinamice beneficiază de pe urma proximităţii faţă de alte firme similare şi faţă de facilităţi culturale care atrag forţa de muncă înalt calificată; acest lucru concentrează beneficiile IA în câteva zone restrânse şi accentuează disparităţile geografice. Întrucât munca la distanţă subminează creativitatea spontană şi limitează învăţarea informală, precum şi dezvoltarea reţelelor profesionale, este puţin probabil ca aceasta să distribuie locurile de muncă şi oportunităţile suficient de larg încât să inverseze declinul comunităţilor rămase în urmă. Guvernele ar trebui să garanteze condiţii pentru o viaţă decentă pretutindeni, însă nicio politică industrială nu poate crea locuri de muncă oriunde. Încercarea de a „ridica” regiunile aflate în dificultate prin preluarea resurselor din zonele dinamice riscă, de fapt, să tragă în jos întreaga economie. O abordare mult mai bună ar fi facilitarea mutării oamenilor acolo unde există locuri de muncă, prin asigurarea unor locuinţe şi a unui transport mai accesibile ca preţ. În prezent, gradul de mobilitate a populaţiei din SUA, Marea Britanie şi Europa de Nord este la jumătate faţă de cel de acum 50 de ani – o situaţie cauzată, în mare parte, de costurile ridicate pentru îngrijirea copiilor şi cu locuinţa, precum şi de un sistem de transport public nesigur.


AI ar putea spori producţia în sectorul manufacturier şi în domenii precum cel juridic sau bancar – sectoare care, împreună, reprezintă aproximativ 20% din economia Statelor Unite şi a Marii Britanii. Însă, chiar dacă Inteligenţa Artificială ar dubla productivitatea în aceste domenii, producţia economică totală ar creşte cu doar 20%.


Perspectiva producerii unei „apocalipse a locurilor de muncă” provocate de Inteligenţa Artificială le oferă oamenilor motive întemeiate de îngrijorare. Un grup de cercetare de la Oxford estimează că până la 50% din totalul locurilor de muncă din Marea Britanie şi SUA sunt vulnerabile la automatizare. Având în vedere că noile joburi necesită competenţe diferite şi sunt, în mare parte, localizate departe de zonele în care dispar vechile posturi, nu este de mirare că majoritatea angajaţilor percep AI drept o ameninţare la adresa modului lor de viaţă. Goana după construirea centrelor de date alimentează, de asemenea, o revoltă populistă tot mai amplă împotriva AI. Pe lângă faptul că sunt considerate responsabile pentru creşterea preţurilor la energie, aceste centre sunt zgomotoase, consumă cantităţi uriaşe de apă şi oferă puţine locuri de muncă pe termen lung pentru locuitorii din zonă. Pe măsură ce tot mai multe comunităţi se confruntă cu declinul economic, aleşii de pe scena politică vor fi nevoiţi să facă faţă unor cetăţeni furioşi, care cer măsuri concrete. Pe lângă faptul că accentuează inegalitatea şi alimentează politicile extremiste, AI amplifică tensiunile geopolitice. Concepţia conform căreia dezvoltarea Inteligenţei Artificiale este o cursă de tipul „totul sau nimic” este, probabil, singura idee care se bucură de susţinere din partea ambelor partide la Washington; temerile legate de o eventuală supremaţie a Chinei în domeniul AI sunt folosite pentru a justifica dereglementarea şi pentru a oferi companiilor din Silicon Valley mână liberă să „acţioneze rapid şi să dărâme totul în cale”.

 

Agenţi ai distrugerii

Ideea că o singură ţară poate câştiga această cursă este eronată. Indiferent de volumul investiţiilor sau de numărul de lucrători calificaţi de care dispune o naţiune, progresele tehnologice vor fi rapid copiate şi îmbunătăţite în alte părţi, iar niciun guvern nu poate gestiona singur riscurile asociate cu AI. O pandemie provocată prin intermediul Inteligenţei Artificiale, de exemplu, nu ar ţine cont de graniţele naţionale. De asemenea, un sistem AI care scapă de sub controlul uman nu ar fi mai puţin periculos dacă ar proveni din SUA, în loc de China. Singura modalitate de a ţine sub control aceste ameninţări este cooperarea internaţională. Cu toate acestea, restricţiile impuse de SUA asupra exporturilor de cipuri către China şi asupra colaborării ştiinţifice fac ca o cooperare între cele două superputeri să fie practic imposibilă. În acelaşi timp, concentrarea pe riscurile la adresa securităţii naţionale distrage atenţia de la ameninţări mai imediate, precum şomajul în masă şi atacurile cibernetice tot mai frecvente. Cursa pentru supremaţie în domeniul Inteligenţei Artificiale subminează, de asemenea, încrederea necesară pentru ca statele să colaboreze în abordarea schimbărilor climatice, a pandemiilor, a conflictelor şi a altor provocări comune urgente. Ţările care ar putea avea cel mai mult de pierdut de pe urma cursei în domeniul AI sunt, probabil, chiar cele care nici măcar nu participă la ea. În „Raportul privind dezvoltarea lumii 2026” (World Development Report 2026), Banca Mondială susţine că AI oferă ţărilor în curs de dezvoltare „o cale rară către o prosperitate mai mare”, subliniind capacitatea acestora de a sări peste etapele tehnologice intermediare – aşa cum s-a întâmplat în cazul telefoniei mobile şi al energiei regenerabile descentralizate. Conectivitatea digitală a făcut ca telefonia fixă să devină redundantă, în timp ce soluţiile de tehnologie financiară (fintech) şi cele din domeniul sănătăţii digitale au oferit milioanelor de oameni săraci acces la servicii la o fracţiune din costul practicat de furnizorii tradiţionali. Însă aceeaşi logică nu se aplică în cazul AI, care elimină tocmai acele locuri de muncă repetitive şi cu costuri reduse ce au constituit, istoric vorbind, primele trepte pe scara dezvoltării în Europa, America şi Asia. Roboţii înlocuiesc oamenii pe liniile de producţie, iar asistenţii virtuali (chatboţi) bazaţi pe tehnologii cloud ameninţă call centerele, care angajează peste 17 milioane de persoane la nivel mondial. Această situaţie este deja îngrijorătoare pentru economiile avansate şi pentru China, unde forţa de muncă se restrânge din cauza ratei scăzute a natalităţii. Însă Africa trebuie să creeze 21 de milioane de noi locuri de muncă în fiecare an, doar pentru a ţine pasul cu creşterea populaţiei de pe continent. În condiţiile în care bugetele pentru ajutoare se diminuează, iar schimbările climatice provoacă ravagii, Africa subsahariană este deja cu 3,4% mai săracă decât era în urmă cu un deceniu. În loc să reprezinte o „cale rară” către creştere şi dezvoltare, AI va face şi mai dificilă recuperarea decalajelor pentru cele mai sărace ţări ale lumii.


Perspectiva producerii unei „apocalipse a locurilor de muncă” provocate de Inteligenţa Artificială le oferă oamenilor motive întemeiate de îngrijorare. Un grup de cercetare de la Oxford estimează că până la 50% din totalul locurilor de muncă din Marea Britanie şi SUA sunt vulnerabile la automatizare.


Viitorul nu aşteaptă

Deşi Inteligenţa Artificială ar putea adânci diviziunile în interiorul ţărilor şi între acestea, acesta nu este un motiv pentru a renunţa la ea. Dimpotrivă, tehnologia face deja posibile progrese extraordinare în cercetarea medicală. De exemplu, scurtează timpii necesari pentru dezvoltarea unor medicamente noi, inclusiv tratamente pentru boala Parkinson şi pentru multe afecţiuni rare, a căror descoperire a fost facilitată chiar de AI. Însă trebuie să ne asigurăm că AI serveşte întreagii umanităţi, nu doar unei mici minorităţi. Revoluţiile tehnologice din trecut ne oferă câteva lecţii în acest sens. Revoluţia Industrială a dus, în cele din urmă, la creşterea veniturilor muncitorilor englezi, dar a fost nevoie de un secol pentru ca majoritatea oamenilor să observe îmbunătăţirea standardului lor de viaţă. În tot acest timp, speranţa de viaţă a scăzut pe fondul poluării şi al condiţiilor periculoase de muncă din „întunecatele fabrici satanice” (dark satanic mills, William Blake), iar armata a fost mobilizată în repetate rânduri pentru a înăbuşi protestele muncitorilor. Aceleaşi progrese tehnologice au facilitat, de asemenea, industrializarea sclaviei şi au alimentat cuceririle imperiale. Cu patru secole mai devreme, inventarea tiparului a deschis calea Renaşterii, aducând progrese tehnologice şi artistice remarcabile. Însă tehnologia care a răspândit ideile ştiinţifice şi umanismul i-a permis, totodată, călugărului italian Girolamo Savonarola – inventatorul pamfletului politic – să atace libertatea intelectuală şi să mobilizeze susţinători pentru „rugul deşertăciunilor”. Martin Luther a folosit tiparul pentru a contesta hegemonia Bisericii Catolice, declanşând, fără să vrea, secole de conflicte religioase care au suprimat diversitatea ideilor şi dezbaterea deschisă – elemente esenţiale ale Renaşterii. A fost nevoie de încă 160 de ani pentru ca Iluminismul să prindă contur. Inteligenţa artificială are un potenţial de transformare la fel de mare, dar evoluează mult mai rapid. Revoluţia Industrială a oferit guvernelor un răgaz de un secol pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi a se asigura că prosperitatea ajunge la majoritatea populaţiei. De data aceasta, nu vom avea la dispoziţie nici pe departe atât de mult timp pentru a îndrepta lucrurile.   

Text de  Ian Goldin - profesor de globalizare şi dezvoltare la Universitatea Oxford şi fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale,  invitat la Gala ZF din 2022.

Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

Urmărește Business Magazin

COVER STORY. Businessul din spatele zâmbetului: cum a ajuns DentOP în topul clinicilor stomatologice

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.