Trotuarele mai late, spaţiile verzi apropiate de casă şi siguranţa deplasărilor sunt esenţiale pentru calitatea vieţii într-un cartier. Proiectul Cartierul Perfect, iniţiat de Storia, trece de la machetă la intervenţii în spaţiul public, prin două direcţii de finanţare de 50.000 şi 100.000 de euro. Cum ne pot influenţa spaţiile dintre blocuri viaţa şi cum le putem îmbunătăţi?

Un trotuar pe care poţi merge fără să ocoleşti maşini, un mic parc aflat la câteva minute de casă sau o curte de şcoală care poate fi folosită şi după terminarea orelor schimbă felul în care trăieşti într-un cartier. Sunt lucruri care cântăresc în viaţa de zi cu zi, dar care pot rămâne în plan secund atunci când alegerea unei locuinţe se concentrează asupra apartamentului. Pentru Alexandru Belenyi, arhitect, partener la BAAB şi coordonator de design al proiectului Cartierul Perfect, tocmai spaţiul dintre clădiri este punctul de plecare al unei locuiri mai bune. „Nu construim oraşul de la zero, doar facem mici ajustări, dar foarte importante”, spune el într-o ediţie a emisiunii ZF Real Estate by Storia.

Proiectul iniţiat de Storia încearcă să ducă această abordare în practică, printr-un apel de proiecte cu două direcţii de finanţare: 50.000 de euro pentru trei-patru intervenţii comunitare şi 100.000 de euro pentru un proiect strategic. Demersul a început cu o colectare de date despre calitatea vieţii în cartiere. Pe lângă indicatorii urmăriţi prin indexul Storia, reprezentanţii platformei au adunat răspunsuri despre felul în care oamenii îşi percep cartierele, ce îi nemulţumeşte şi ce apreciază în apropierea locuinţei. Echipa BAAB s-a alăturat în etapa în care aceste informaţii urmau să fie transformate într-o propunere de amenajare. Numele proiectului a venit însă şi cu o întrebare: cât de departe poate merge promisiunea unui cartier „perfect”? Alexandru Belenyi spune că echipa a căutat o interpretare care să poată fi pusă în practică, pornind de la o situaţie existentă şi de la schimbarea spaţiului public. „Din punctul nostru de vedere, acest cartier a fost în primul rând despre spaţiul dintre clădiri, despre spaţiul public”, explică arhitectul. Aici se întâlnesc vecinii, se joacă copiii şi se desfăşoară o parte importantă a vieţii de cartier. Felul în care sunt organizate aceste locuri influenţează inclusiv calitatea locuirii în clădirile din jur. Printre nemulţumirile locuitorilor descrise în interviu, spaţiile verzi ocupă un loc important. Arhitectul insistă însă că discuţia trebuie să includă şi locurile mici, apropiate de casă, pe care oamenii le pot folosi fără să îşi organizeze o deplasare specială. Un parc de cartier la care ajungi în cinci-zece minute sau un spaţiu cu copaci în spatele blocului poate intra firesc în traseele zilnice. Îl traversezi în drum spre alte activităţi, te opreşti acolo şi revii tocmai pentru că este aproape. Pentru Alexandru Belenyi, această apropiere este una dintre calităţile care lipsesc astăzi multor zone urbane. La lipsa spaţiilor verzi se adaugă dificultatea deplasărilor. Trotuarele greu de folosit, lipsa pistelor pentru biciclete şi riscurile din trafic fac mersul pe jos sau cu bicicleta mai puţin accesibil. În opinia sa, aceste probleme oferă deja o listă clară de priorităţi pentru intervenţiile asupra cartierelor. Macheta realizată în cadrul proiectului a pornit de la un atelier la care au participat specialişti din mai multe domenii, inclusiv urbanism, transport şi calitatea aerului. Principiile discutate au fost apoi transpuse de echipa de design într-un model de amenajare. „Trotuarele sunt mai late”, sintetizează Alexandru Belenyi. În spatele acestei schimbări se află însă mai multe utilizări ale străzii: spaţiu pentru dotări, locuri în care oamenii pot sta şi ocazii de întâlnire între vecini. Reducerea vitezei maşinilor completează această reorganizare. Modelul include şi o piaţă agroalimentară, precum şi o curte de şcoală deschisă după terminarea orelor. Împreună, aceste propuneri urmăresc să facă activităţile cotidiene mai uşor de desfăşurat în apropierea locuinţei. Un criteriu care le leagă este felul în care cartierul răspunde nevoilor copiilor. Arhitectul atrage atenţia că aceştia se deplasează singuri pe distanţe tot mai mici, în timp ce drumurile către şcoală şi alte activităţi depind adesea de maşina părinţilor. Un mediu în care copiii pot merge şi se pot juca în siguranţă ar schimba şi organizarea zilei pentru familiile lor. Alexandru Belenyi consideră că intervenţiile pot începe de la stradă şi pot fi extinse treptat la nivelul cartierului. În modelul realizat, spune el, reorganizarea spaţiului permite atât trotuare mai generoase, cât şi păstrarea unor locuri de parcare. Mai departe, trebuie privite împreună şcoala, dotările pentru sport şi celelalte activităţi de care locuitorii au nevoie. Şcoala are, în această abordare, o importanţă aparte. Distribuţia ei în oraş şi resursele de spaţiu de care dispune, de la curţi la terenuri de sport, îi dau un potenţial care depăşeşte programul cursurilor. Arhitectul crede că aceste resurse ar trebui luate mai atent în calcul în planificarea urbană şi în dezvoltarea noilor cartiere. El observă şi o schimbare în discursul administraţiilor. Subiecte precum parcarea cu plată, reorganizarea locurilor de parcare sau acordarea unui spaţiu mai mare pietonilor sunt discutate mai des decât în urmă cu cinci-şase ani. În acest context, consideră că oraşele au nevoie de exemple bine realizate, care să arate cum pot funcţiona intervenţiile. Apelul de proiecte Cartierul Perfect urmăreşte tocmai trecerea de la principii şi machetă la testarea unor soluţii în spaţiul public. Din perspectiva arhitectului, demersul va arăta şi cum poate o companie să participe la transformarea oraşului, prin colaborarea cu iniţiative locale şi cu administraţia. Pentru proiectul strategic, finanţat cu 100.000 de euro, aşteptarea este o schimbare vizibilă. Dimensiunea propunerii trebuie însă raportată atent la costuri. „O să conteze foarte mult ca propunerile să fie ceva care chiar poate fi implementat”, spune Alexandru Belenyi. Echipa va rămâne alături de câştigători, iar forma sprijinului va depinde de nevoile fiecărui proiect. Primele intervenţii vor avea, în viziunea sa, rolul unor prototipuri. Sunt prea puţine pentru a schimba singure calitatea vieţii la scara unui oraş, dar pot oferi soluţii care să fie evaluate, îmbunătăţite şi reproduse în alte locuri. În privinţa responsabilităţii locuitorilor, arhitectul observă că mulţi încearcă deja să folosească strada, să meargă pe jos sau cu bicicleta, chiar şi în condiţii dificile. Organizarea care ar face aceste alegeri mai uşoare ţine, în opinia sa, de autorităţi, dezvoltatori şi profesionişti.   

Carte de vizită

1. Alexandru Belenyi este arhitect, cofondator al biroului BAAB, alături de Irina Niculescu, şi coordonatorul de design al proiectului Cartierul Perfect, iniţiat de Storia. În practica profesională, lucrează inclusiv la studii şi propuneri privind spaţiul public şi influenţa acestuia asupra calităţii locuirii.

2. A absolvit în 2010 un master în arhitectură la Universitatea Tehnică din Delft, Olanda. Între 2011 şi 2015 a lucrat în Londra, în domeniul planificării urbane, la Chora Architecture and Urbanism, iar ulterior la AECOM Bucureşti.

3. În noiembrie 2015 şi-a susţinut teza de doctorat, intitulată „Educaţia în arhitectură. Dinamica dintre cadru şi conţinut”. Din 2011, în paralel cu practica profesională, este implicat şi în mediul academic.

Sursa: prezentarea biografică furnizată.

Trei întrebări şi răspunsuri din interviul cu Alexandru Belenyi, arhitect, partener BAAB şi coordonator de design al proiectului Cartierul Perfect:

1. Ce înseamnă, în practică, un cartier perfect?

Pentru noi, acest proiect a fost în primul rând despre spaţiul dintre clădiri. „Perfect” este un cuvânt intimidant, aşa că am încercat să îl aducem într-o zonă mai apropiată de viaţa oamenilor. Am lucrat cu o situaţie existentă şi ne-am uitat la ce putem schimba în spaţiul public: unde se întâlnesc vecinii, unde pot să se joace copiii şi cât de uşor te deplasezi pe jos. Dacă ar fi să sintetizez macheta într-o singură propoziţie, aş spune că trotuarele sunt mai late. Dar asta înseamnă mult mai mult: loc pentru dotări, pentru socializare şi pentru a sta afară, în apropierea casei, în condiţiile în care maşinile circulă cu o viteză mai mică.

2. Mai pot fi schimbate cartierele existente sau este prea târziu?

Nu cred că există opţiunea de a spune că este prea târziu. Schimbările pot porni de la detalii şi pot merge către ansamblu, de la felul în care este construită strada şi locul în care ieşi din casă. În machetă am arătat că există spaţiu pentru trotuare mai late, dar şi pentru parcări, dacă strada este gândită pornind de la nevoile pietonilor. Apoi trebuie privit cartierul în întregime, cu şcoala, spaţiile pentru sport şi activităţile de zi cu zi aflate la îndemână. Eu cred că şcoala are un potenţial foarte mare, insuficient folosit: dispune adesea de curţi şi terenuri de sport care ar putea avea un rol mai important în viaţa cartierului.

3. Ce va conta în alegerea proiectelor finanţate prin „Cartierul Perfect”?

Din punctul meu de vedere, va conta foarte mult ca propunerile să poată fi implementate. Este uşor să subestimezi bugetul necesar unei intervenţii, aşa că vom fi atenţi la realismul proiectelor. Sunt două direcţii de finanţare: 50.000 de euro pentru trei-patru proiecte comunitare şi 100.000 de euro pentru un singur proiect strategic, mai ambiţios, care ar trebui să producă o transformare vizibilă în spaţiul oraşului. Echipa rămâne alături de cei care vor câştiga, cu experienţa şi contactele sale. În funcţie de intervenţie, va fi necesară şi colaborarea cu administraţia locală.

Cât de mult se poate schimba un cartier fără să construieşti totul de la zero?

Ideile principale din discuţia cu Alexandru Belenyi:

1. Proiectul Cartierul Perfect, iniţiat de Storia, a pornit de la date despre calitatea vieţii în cartiere şi de la răspunsurile locuitorilor privind lucrurile care îi deranjează sau pe care le apreciază în zonele în care trăiesc.

2. Propunerea de design coordonată de BAAB se concentrează asupra spaţiului dintre clădiri. Miza este îmbunătăţirea vieţii cotidiene prin intervenţii asupra străzilor, trotuarelor şi locurilor de întâlnire.

3. Lipsa spaţiilor verzi şi calitatea celor existente se află printre principalele nemulţumiri descrise de invitat. Contează şi micile spaţii de cartier, la care oamenii pot ajunge pe jos în cinci-zece minute.

4. Siguranţa deplasărilor, trotuarele greu de folosit şi lipsa pistelor pentru biciclete sunt alte probleme importante. În opinia arhitectului, acestea ar trebui să fie priorităţi pentru proiectele de urbanism.

5. Macheta Cartierului Perfect propune trotuare mai late, reducerea vitezei maşinilor şi spaţii care încurajează întâlnirile dintre vecini. Modelul include şi o piaţă agroalimentară şi folosirea curţii şcolii după terminarea orelor.

6. Un cartier prietenos cu copiii trebuie să le permită acestora să se deplaseze şi să folosească spaţiul public în siguranţă. Alexandru Belenyi atrage atenţia asupra reducerii autonomiei copiilor şi asupra dependenţei de deplasările cu maşina părinţilor.

7. Şcolile pot avea un rol mai mare în organizarea vieţii de cartier. Curţile şi terenurile lor de sport reprezintă resurse care merită luate în calcul atât de administraţii, cât şi de dezvoltatori.

8. Apelul de proiecte are două direcţii de finanţare: un buget de 50.000 de euro pentru trei-patru proiecte comunitare şi o finanţare de 100.000 de euro pentru un proiect strategic, potrivit informaţiilor prezentate în interviu.

9. Posibilitatea de implementare şi estimarea realistă a costurilor vor conta în evaluarea propunerilor. Echipa proiectului va rămâne implicată în sprijinirea câştigătorilor, iar colaborarea cu administraţia locală poate fi necesară.

10. Primele intervenţii sunt gândite ca exemple care pot fi testate, îmbunătăţite şi apoi multiplicate. Arhitectul consideră că organizarea spaţiului public este o responsabilitate a autorităţilor, dezvoltatorilor şi profesioniştilor, în condiţiile în care locuitorii încearcă deja să meargă pe jos sau cu bicicleta în ciuda obstacolelor.