Ziarul Financiar a adresat în această seară, în contextul vizitei istorice a preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Bucureşti, următoarea întrebare: „Când va construi Comisia Europeană un tren de mare viteză de la Bruxelles la Bucureşti, aşa cum guvernele ţărilor nu aşteaptă de la judeţe sau regiuni să facă autostrăzi şi îşi asumă în mod direct această responsabilitate”?

Întrebarea a fost pusă de către Ziarul Financiar fără microfon, pentru că membrii echipei de comunicare ai preşedintelui Nicuşor Dan susţin că au convenit împreună cu reprezentanţii Comisiei Europene să fie puse doar două întrebări, una către preşedinta Comisiei şi una către preşedintele Nicuşor Dan.

Aceasta în condiţiile în care, la conferinţele de presă de la Preşedinţia SUA si nu numai, când au loc astfel de vizite importante ale şefilor de stat, se pun zeci de întrebări, aşa cum s-a întâmplat, spre exemplu, la conferinţa istorică de presă din Biroul Oval, susţinută de preşedintele SUA, Donald Trump, şi preşedintele Volodimir Zelenski, în primăvara anului 2025.

Întrebările puse de jurnaliştii români s-au referit la situaţia de securitate din zona Mării Negre, în condiţiile în care preşedinta von der Leyen a subliniat în discursul său că sunt necesare măsuri cât mai concrete de apărare a Mării Negre.

Perspectiva construirii unui tren de mare viteză între capitalele Uniunii Europene, de la est la vest şi de la nord la sud, este, într-adevăr, o problemă care nu este neaparat la zi, aşa cum este securitatea Mării Negre. Însă, prin astfel de proiecte, Uniunea Europeană îşi întăreşte unitatea şi poate, într-adevăr, să recâştige încrederea cetăţenilor în capacitatea Comisiei Europene de a duce acest continent spre prosperitate şi o viaţă mai bună pentru locuitorii săi.

Din păcate, deşi întrebarea a fost auzită de preşedinta Comisiei Europene şi a fost şi scrisă pe o pagină pentru a putea fi văzută, preşedinta Comisiei doar a zâmbit şi a ignorat chestiunea, în timp ce preşedintele Nicuşor Dan a ţinut să sublinieze că au fost convenite doar două întrebări.

După toate probabilitatile,  întrebările adresate erau deja cunoscute de cei doi preşedinţi, ai Comisiei Europene şi ai României, având în vedere că preşedinta Comisiei Europene chiar a citit răspunsul la întrebare de pe foile din faţa sa, scrise cu font mare.

O astfel de situaţie, în care nu poate exista posibilitatea de a fi puse mai multe întrebări de către jurnalişti şi în care există impresia că aceste întrebări sunt cunoscute anterior de cei chestionaţi, are puţine precedente în România.

Jurnaliştii cu experienţă, care au început să scrie din anii '90, ştiu că inclusiv pe vremea lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase întrebările nu erau regizate sau, dacă erau, acestea veneau de la presa favorabilă PDSR, de la ziarele „Dimineaţa” şi „Azi”.

În schimb, jurnaliştii consacraţi de la cele mai puternice ziare de atunci, Romania Libera, Adevărul sau Evenimentul Zilei de exemplu, aveau libertatea de a pune întrebări şi, mai mult, în niciun caz nu existau înţelegeri între jurnalişti şi eventual chiar cu administraţia prezidenţială despre cum să sune o întrebare sau alta.

Din păcate, la cele trei întâlniri la nivel înalt ale preşedintelui din ultimul an la care Ziarul Financiar a decis să participe, şi anume vizita preşedintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, întâlnirea premergătoare summitului NATO din Turcia şi vizita actuală a preşedintei von der Leyen, întrebările au fost puse de jurnalişti de la publicaţii de nivelul 2 sau 3, nu se ştie pe ce criterii si in conditii de coniventa cu reprezentantii echipei de comunicare a administratiei prezidentiale.

Astăzi, cele două întrebări pentru care „s-a convenit” au fost puse una de Libertatea şi una de TVR, ambele pe tema securitatii la granita.

La întrebarea Ziarului Financiar despre cine a decis să fie puse doar două întrebări în cadrul acestei vizite, reprezentanţii Direcţiei de Comunicare a Preşedinţiei României au răspuns că este la latitudinea lor câte întrebări se pun şi cum se pun, că ei fac regulile şi că, dacă nu-i convine cuiva, este nevoit să se adapteze, dincolo de orice limite privind libertatea presei şi libertatea de exprimare.

Libertatea de a întreba reprezentanţii puterii politice despre deciziile lor într-un mod onest, nearanjat anterior şi nici măcar convenit între jurnaliştii acreditaţi la o anumită instituţie este esenţială pentru ca aceste instituţii publice să fie ţinute responsabile pentru acţiunile lor şi modul în care îi reprezintă pe cetăţenii ţării.

Chestiunea unui tren de mare viteză, pe care Comisia Europeană să îl poată realiza în mod direct, cu finanţare de la Banca Europeana de Investiţii, eventual, devine tot mai acută inclusiv în contextul ameninţărilor la adresa securităţii zborurilor aeriene din această perioadă. În plus, un astfel de proiect va contribui la unificarea de facto a ţărilor UE şi la sporirea încrederii în proiectul european, dincolo de politica agricolă comună sau politica de apărare comună care se încearcă acum.

Deja chinezii au venit în Europa şi au construit o cale ferată de mare viteză între Budapesta şi Belgrad, unde o distanţă de 350 de kilometri, adică aproape cât distanţa dintre Bucureşti şi Cluj, este parcursă în trei ore şi jumătate, , în condiţiile în care CFR-ul face 10 ore pe această rută.

De asemenea, turcii, care nu sunt în Uniunea Europeană, au deja proiecte de infrastructură feroviară de mare viteză în desfăşurare.

Chestiunea construcţiei unei reţele feroviare de mare viteză între capitalele Uniunii Europene a fost ridicată de 10 ani în editoriale scrise de Ziarul Financiar şi chiar unul din cei mai cunoscuţi membri ai proiectului european, profesorul italian Enrico Letta, a declarat că un astfel de proiect este esenţial pentru viitorul UE.

Ţările din Europa de Est nu au tehnologiile deţinute de Franţa, Spania sau Italia în c eea ce priveşte trenurile de mare viteză, astfel încât soluţia ca să fie preluat acest nivel direct la Bruxelles, care să se ocupe astfel de legarea Estului şi Vestului continentului, poate fi singura soluţie viabilă.