Recent, Nicuşor Dan, Preşedintele României, candid, aşa cum îl ştim, a recunoscut că nu avem o strategie economică coerentă în activităţile internaţionale: ”Însă, ca să fim foarte corecţi, nu avem în momentul de faţă o strategie şi atunci cumva facem ad-hoc nişte lucruri, dar ne concentrăm pe fel de fel de dezbateri politice în care, cum am spus, pierdem toţi timp important. Sper să avem la un moment dat răgaz să ne uităm la chestiunea aceasta foarte serioasă“. 

Da, aşa este, toţi exportatorii ştiu, nu avem o strategie de diplomaţie economică. De exemplu, economiştii şi finanţiştii de pe lângă Preşedinte ar fi trebuit să îi spună că unul dintre cei mai mari exportatori către Ucraina este o fabrică de medicamente din Cluj-Napoca. Ori nimeni nu s-a dus nici măcar o dată să întrebe fabrica cum poate s-o ajute să exporte mai mult.

Dar de ce ne mirăm, de fapt nimeni nu a avut o strategie să ajute Dacia să performeze mai bine - a trebuit ca Mihai Bordeanu să iasă în presă şi să spună că e cam nasol. Şi de fapt nimeni nu a avut nici o strategie de a discuta cu exportatorii, niciodată. În schimb, e plin de importatori în topul celor mai admiraţi CEO.   

În general nu am avut niciodată nici o strategie de diplomaţie economică de a promova la export fabricile, uzinele şi combinatele de la noi; te şi întrebi atunci, cum de executivul român este condus tocmai de foşti membri ai diplomaţiei?

Îl asigur pe Preşedinte că nim/ănui din conducerea ţării nu-i pasă de exporturile României, nimănui nu-i pasa de promovarea României pe pieţele internaţionale şi că nimănui nu-i pasă dacă deficitul de balanţă comercială ajunge la 50-100-150 de miliarde de Euro. Sau că doar vom importa şi nu vom mai exporta.

Preşedintele României vorbea săptămâna trecută despre deficite, datorii, descreştere. Plus / minus 20 de miliarde faţă de datele de la Guvern i-au dat, gafând din nou, economiştii si finanţiştii din jurul lui - dar nu asta este important. Ce este important este să se rezolve cauzele, care sunt 1) dezindustrializarea, producem şi exportăm tot mai puţin pentru că nu mai avem fabrici, uzine şi combinate; 2) festivalul de pomeni date fără nici o noimă din banii plătitorilor de taxe, impozite şi contribuţii; şi 3) economia subterană, o grosolănie de 400 de miliarde de lei pe an care pur şi simplu strangulează economia reală.

Daca economiştii şi finanţiştii care mişuna pe lângă Preşedintele României sunt într-una surprinşi ba de creşterea ba de descreşterea economiei, înseamnă că nu trebuie să ne mirăm noi restul că nu avem nici o strategie. Daca aşteptăm creştere economică din reluarea pomenilor către sectoarele economice conectate politic – dăm un voucher şi toate se rezolvă... - ne înşelam amarnic. Dacă oamenii din jurul Preşedintelui nu încep să-i spună adevărul despre economie, care nu mai produce nimic, vom orbecăi mai departe.

Pentru a creiona o strategie îl rog pe Preşedintele României să se uite pe linkul şi poza de mai jos. Premierul Donald Tusk este alături de reprezentaţii Polpharma, cel mai mare producător de medicamente din Polonia. Poza este făcută pe 22 octombrie la forumul de afaceri polono-indian din New Delhi, unde Donald Tusk s-a dus însoţit de 100 de reprezentanţi ai mediului de afaceri. Asta este strategia care a propulsat Polonia în clubul select al ţarilor cu un PIB de peste 1.000 de miliarde de Euro, în grupul tarilor puternic exportatoare de produse cu valoare adăugată mare şi în echipa puterilor industriale cu o economie bazată pe fabrici, uzine şi combinate.