Unii oameni au în creier semnele bolii Alzheimer, dar nu fac niciodată demenţă. Cercetătorii olandezi cred că secretul ar putea fi un grup rar de celule nervoase care nu s-au maturizat complet.

Aproximativ 30% dintre vârstnicii care fac Alzheimer nu au niciodată simptomele ei, potrivit cercetătorilor de la Institutul Olandez de Neuroştiinţe, citaţi de ScienceDaily.

Creierul lor arată modificările specifice bolii, dar memoria şi gândirea rămân intacte. „Nu ştim de ce. E un mare mister şi unul foarte important”, a spus Evgenia Salta, autoarea principală a studiului.

Fenomenul se numeşte rezilienţă cognitivă: capacitatea unor oameni de a-şi păstra mintea limpede, deşi creierul le este afectat de boală.

Echipa a analizat creiere donate către Banca Olandeză de Creiere. Au comparat trei grupuri: persoane fără semne de boală, pacienţi cu Alzheimer şi persoane care aveau boala în creier, dar nu au dezvoltat demenţă.

Oamenii de ştiinţă au căutat într-o zonă mică din hipocampus, centrul memoriei, unde s-ar putea forma neuroni noi. Celulele sunt atât de rare încât au fost nevoiţi să inventeze metode noi ca să le găsească. „Chiar şi la o vârstă medie de peste 80 de ani, am găsit aceşti neuroni imaturi în toate grupurile”, a spus Salta.

Cercetătorii se aşteptau ca persoanele rezistente la boală să aibă mult mai mulţi neuroni imaturi, dar diferenţa a fost mică. Diferenţa mare a apărut la comportamentul celulelor.

La cei care şi-au păstrat memoria, neuronii imaturi par să activeze mecanisme care îi ajută să supravieţuiască şi să facă faţă timpului, cu mai puţine semne de inflamaţie şi de moarte celulară. Ei ar putea susţine şi ţesutul din jur.

Salta i-a comparat cu „un fel de îngrăşământ într-o grădină care a început să se degradeze”.

Autoarea avertizează că rolul acestor celule a fost dedus din date, nu dovedit prin experimente. Prezenţa lor nu arată că, la vârstnici, creierul produce continuu neuroni noi şi nici că tocmai ei previn demenţa.

„Este o piesă dintr-un puzzle foarte mare. Nu va exista niciodată un singur factor care să explice rezilienţa”, a spus Salta.

Următorul pas al cercetătorilor este să afle cum comunică aceste celule cu neuronii din jur. Dacă vor înţelege ce protejează aceste creiere, ar putea apărea, în timp, noi tratamente.