Demisia lui Jensen Huang de la conducerea Nvidia, cea mai valoroasă companie din lume, ridică o întrebare crucială pentru investitori: ce se întâmplă cu un gigant atunci când dispare omul de care depinde o mare parte din succesul său? Istoria unor companii precum Apple, Uber sau Nissan arată că pierderea unui lider emblematic poate declanşa o criză profundă, dar poate reprezenta şi începutul unei noi etape de creştere, scrie The Wall Street Journal.

Nvidia nu este prima companie care trebuie să îşi imagineze viitorul fără omul care i-a definit identitatea. Apple l-a pierdut pe Steve Jobs, fondatorul care a salvat compania de la colaps. McDonald's l-a concediat pe Steve Easterbrook, în urma acuzaţiilor privind o relaţie nepotrivită cu o subordonată, iar Nissan l-a înlăturat pe Carlos Ghosn în 2018, după arestarea acestuia în Japonia.

În lumea investiţiilor, pericolul asociat pierderii unei persoane considerate indispensabile poartă numele de „key-person risk”. Pentru unele companii, plecarea unui astfel de lider a însemnat pierderi de sute de milioane de dolari din valoarea de piaţă.

Există însă şi excepţii. Acţiunile Wynn Resorts au crescut cu 8% în ziua următoare demisiei fondatorului Steve Wynn, care a părăsit compania pe fondul unor acuzaţii de comportament sexual nepotrivit.

Lecţia Apple: Cum a reuşit Tim Cook să conducă gigantul american după Steve Jobs

Puţini lideri au fost atât de puternic identificaţi cu propria companie precum Steve Jobs cu Apple. Influenţa sa era atât de mare încât un angajat avea pe maşină o plăcuţă personalizată cu iniţialele „WWSJD”, prescurtarea expresiei „What Would Steve Jobs Do?” („Ce ar face Steve Jobs?”).

Când Tim Cook i-a succedat, în 2011, mulţi investitori s-au întrebat dacă Apple mai putea inova fără geniul creativ al fondatorului său.

Cook nu a încercat însă să devină un al doilea Steve Jobs. În schimb, şi-a construit propriul model de conducere, bazat pe disciplină operaţională, colaborare şi delegarea responsabilităţilor.

În timp ce Jobs era cunoscut pentru respingerea categorică a ideilor care nu îl convingeau, Cook prefera o abordare mai deschisă. Angajaţii îşi amintesc că una dintre expresiile sale frecvente era: „Să vedem ce putem face cu asta”.

Noul CEO a acordat mai multă vizibilitate colegilor săi şi a transferat o parte dintre deciziile creative către alţi directori.

Totodată, a luat măsuri apreciate de investitori, precum introducerea dividendelor şi lansarea programelor de răscumpărare de acţiuni în 2012.

Un alt avantaj a fost experienţa membrilor consiliului de administraţie Apple. Cook a putut apela la directori cu experienţă, precum Bob Iger de la Disney şi Mickey Drexler de la Gap, explică Jeffrey Sonnenfeld, profesor de management la Yale.

Situaţia Nvidia este însă diferită. Potrivit lui Sonnenfeld, mulţi dintre actualii membri ai consiliului de administraţie al companiei nu au experienţă îndelungată în conducerea unor companii listate la bursă.

În acest context, preşedintele american Donald Trump a sugerat public ca Tim Cook să preia conducerea Nvidia în locul lui Jensen Huang.

„O legendă înlocuieşte o legendă!”, a transmis Trump pe Truth Social.

Criza Uber: Un nou CEO a trebuit să schimbe aproape totul, fără să distrugă compania

Un alt exemplu important este Uber, care a trecut printr-o criză de conducere în 2017.

Travis Kalanick, cofondatorul companiei, a fost forţat să demisioneze după presiunile exercitate de un grup de investitori, într-un moment în care Uber se confrunta cu acuzaţii grave de sexism, hărţuire şi probleme legate de cultura organizaţională.

La aproximativ nouă săptămâni după plecarea sa, consiliul de administraţie l-a ales pe Dara Khosrowshahi, CEO-ul Expedia, pentru a conduce compania.

Spre deosebire de Kalanick, cunoscut pentru stilul său agresiv, Khosrowshahi avea reputaţia unui manager echilibrat, cu experienţă în administrarea unei afaceri profitabile.

Misiunea sa era extrem de dificilă: trebuia să repare cultura internă a Uber, să reducă pierderile de miliarde de dolari şi să pregătească listarea companiei la bursă până în 2019.

Khosrowshahi şi-a construit rapid propria echipă de conducere şi a continuat reorganizarea managementului inclusiv după debutul bursier dezamăgitor.

„O tranziţie la nivelul CEO-ului nu este niciodată doar despre CEO. Este şi despre echipa din jurul său”, explică Alex Kirss, analist în cadrul Gartner.

Provocarea era să schimbe ceea ce nu funcţiona, fără să piardă angajaţii valoroşi sau elementele care transformaseră Uber într-una dintre cele mai dinamice companii tehnologice.

„Sunt aici pentru a schimba direcţia, nu pentru a spune că tot ceea ce aţi făcut a fost îngrozitor”, explica Khosrowshahi într-un interviu din 2022.

Cazul Nissan: Ce se întâmplă când întreaga companie depinde de un singur om

Dacă Apple şi Uber au demonstrat că o tranziţie dificilă poate fi gestionată, cazul Nissan arată cât de mari pot deveni problemele atunci când un lider concentrează prea multă putere.

În 1999, Renault şi Nissan au format o alianţă strategică, iar Carlos Ghosn a devenit omul care menţinea echilibrul dintre cele două companii.

Executivul braziliano-libanez a coordonat un amplu plan de restructurare care a salvat Nissan de la colaps şi a ajuns ulterior să conducă ambele grupuri.

Personalitatea sa puternică şi autoritatea concentrată în jurul său au menţinut alianţa funcţională, în ciuda tensiunilor dintre partenerii francezi şi japonezi.

Situaţia s-a schimbat dramatic în 2018, când Ghosn a fost arestat în Japonia, în urma unor acuzaţii de nereguli financiare şi nedeclarare a unor venituri. Ulterior, acesta a fugit spectaculos din Japonia pentru a evita procesul.

Plecarea sa a lăsat în urmă un vid de putere, conflicte interne şi un exod al angajaţilor.

Renault a ajuns la al treilea CEO din 2019, în timp ce Nissan a trecut prin mai multe schimbări de conducere şi strategie, inclusiv o tentativă eşuată de fuziune cu Honda.

Producătorul japonez continuă să se confrunte cu dificultăţi şi cu nevoia unei noi restructurări.

Alianţa Renault-Nissan există în continuare, dar în condiţii renegociate.

Potrivit profesorului Jeffrey Sonnenfeld, cele două companii au reuşit să găsească un punct comun după plecarea fostului lider: ambele au încercat să se distanţeze de Carlos Ghosn.

Ce urmează pentru Nvidia după Jensen Huang? Investitorii caută mai mult decât un nou CEO

Experienţele Apple, Uber şi Nissan arată că înlocuirea unui lider emblematic nu este doar o problemă de succesiune, ci şi un test pentru întreaga structură de conducere a unei companii.

Organizaţiile care şi-au revenit relativ repede au ales, de regulă, lideri cu experienţă operaţională solidă, capabili să câştige încrederea investitorilor şi să ia decizii dificile, chiar dacă nu aveau aceeaşi reputaţie de vizionari precum predecesorii lor.

James Citrin, responsabil pentru practica globală de recrutare a directorilor executivi la Spencer Stuart, avertizează însă că nu există o formulă universală pentru astfel de tranziţii.

„Nu există o singură reţetă. Cuvântul-cheie este credibilitatea”, spune el.

Pentru Nvidia, provocarea este cu atât mai mare cu cât Jensen Huang nu a fost doar un director executiv, ci şi cofondatorul care a transformat compania într-un actor central al revoluţiei inteligenţei artificiale.

Următorul lider va trebui să demonstreze că succesul Nvidia poate continua şi fără omul care i-a definit strategia timp de peste trei decenii.