100 Cei mai admiraţi CEO din România. Gruia Stoica, fondator GRAMPET Group, antreprenorul care pune industria feroviară românească în mişcare
Gruia Stoica, fondatorul GRAMPET Group, consideră că maturitatea unui lider se măsoară prin capacitatea de a forma oameni care pot conduce independent organizaţia. În grupul pe care l-a construit, spune că există deja patru-cinci executivi pregătiţi să preia oricând conducerea, iar businessul ar putea funcţiona fără implicarea sa directă. Pentru el, încrederea în echipă, exemplul personal şi viziunea pe termen lung definesc un leadership eficient.
1. Cum vă daţi seama că aţi devenit un CEO mai bun?
Când îmi dau seama că oamenii mei pot lua decizii bune şi fără mine. La început, ca antreprenor, ai tentaţia să fii peste tot, să verifici tot, să rezolvi personal fiecare problemă. Dar, la un moment dat, rişti să devii chiar tu limita companiei pe care ai construit-o. Pentru mine, progresul se vede atunci când un coleg vine cu o soluţie mai bună decât a mea, are curajul să mă contrazică şi îşi asumă rezultatul. Un CEO mai bun nu este cel de care depinde toată lumea, ci cel care face ca tot mai puţini oameni să depindă de el pentru fiecare decizie.
2. Se spune că un lider excepţional nu creează doar rezultate, ci creează alţi lideri. Câţi oameni din echipa dumneavoastră ar putea conduce mâine compania?
În GRAMPET sunt patru sau cinci executivi pe care îi consider capabili să îşi asume conducerea întregului grup. Fiecare are propriul stil, iar asta este un avantaj: nu vreau să construiesc copii ale mele. Am pornit multe lucruri din propria iniţiativă, dar nu vreau ca viitorul lor să depindă de prezenţa mea. Adevărata probă pentru un antreprenor este să formeze oameni care pot duce mai departe ceea ce a început el şi, ideal, să facă lucrurile chiar mai bine.
3. Care este cea mai importantă decizie pe care aţi delegat-o în ultimul an, deşi instinctul iniţial era să o luaţi personal?
Am lăsat colegilor mei negocieri şi decizii legate de contracte şi parteneriate strategice pe care, altădată, aş fi simţit nevoia să le conduc personal. Nu a fost vorba că nu mai aveam timp, ci despre o alegere conştientă. Când construieşti o afacere de la zero, reflexul de a controla totul vine aproape natural. Dar încrederea nu poate rămâne doar un discurs: trebuie să o demonstrezi, inclusiv atunci când miza este mare. Mi-am păstrat răspunderea pentru direcţie, dar le-am dat oamenilor spaţiul să decidă. Şi au confirmat că merită această încredere.
4. Ce toleraţi astăzi mai puţin decât în urmă cu zece ani la oamenii pe care îi conduceţi?
Comoditatea, mai ales când se ascunde în spatele experienţei. Accept o greşeală făcută de cineva care a încercat ceva serios; accept chiar şi o idee cu care nu sunt de acord, dacă este bine argumentată. Îmi este însă greu să accept răspunsul «nu se poate» venit fără o explicaţie şi fără o alternativă. În industrie, dacă rămâi doar la ce ştiai să faci ieri, mâine ai pierdut. Îmi doresc alături oameni care pun întrebări, caută soluţii şi nu confundă stabilitatea cu stagnarea.
5. Care este cea mai mare greşeală pe care aţi făcut-o în alegerea sau promovarea unui om şi ce v-a învăţat despre leadership?
Au fost momente în care am apreciat prea mult pregătirea profesională şi prea puţin caracterul. Un om poate avea un CV impresionant şi totuşi să nu ştie să construiască o echipă sau să îşi asume o greşeală. Am învăţat că un profesionist foarte bun, dar care slăbeşte încrederea dintre oameni, poate costa organizaţia mai mult decât aduce. Astăzi mă uit la competenţă, dar şi la felul în care omul se poartă când lucrurile merg prost. Şi fac o distincţie importantă: loialitatea nu înseamnă să fii mereu de acord cu mine, ci să fii corect faţă de companie şi faţă de colegi.
6. Un CEO conduce astăzi sute, mii sau chiar zeci de mii de oameni. Cum poate avea un impact asupra unui angajat pe care probabil nu îl va întâlni niciodată?
Prin deciziile care îi schimbă ziua de lucru, nu prin fotografii sau discursuri. Un om dintr-o uzină sau dintr-o locomotivă trebuie să simtă că siguranţa lui contează, că munca îi este respectată, că are instrumentele potrivite şi că există un viitor pentru meseria lui. Eu nu îi pot cunoaşte personal pe toţi colegii din grup. Pot însă să stabilesc ce este acceptabil şi ce nu, ce fel de manageri promovăm şi în ce investim. Dacă aceste lucruri sunt făcute bine, leadershipul ajunge şi la omul cu care nu am dat niciodată mâna.
7. Cât de mult din cultura unei companii este, de fapt, personalitatea CEO-ului multiplicată la nivelul întregii organizaţii?
Foarte mult, inclusiv în sensul mai puţin confortabil. Dacă eu sunt exigent, exigenţa se transmite. Dacă eu sunt uneori prea nerăbdător, şi asta se poate transmite. De aceea, un lider trebuie să fie atent nu doar la valorile pe care le declară, ci mai ales la comportamentele pe care le încurajează sau le trece cu vederea.
Eu cred în muncă serioasă, în curaj şi în respectarea cuvântului dat. Dar cultura devine cu adevărat solidă abia când aceste principii nu mai depind de temperamentul meu şi sunt asumate de oameni cu personalităţi foarte diferite.
8. Inteligenţa artificială poate prelua tot mai multe dintre funcţiile unui manager – analiză, planificare, evaluare, chiar recomandarea unor decizii. Ce rămâne imposibil de automatizat în leadership?
Răspunderea umană pentru deciziile dificile. Inteligenţa artificială poate analiza date, poate anticipa defecţiuni şi ne poate ajuta să administrăm mult mai eficient o afacere industrială. O folosesc ca pe un instrument care ne poate face mai buni, nu ca pe un substitut al judecăţii. Dar o investiţie într-o fabrică, o schimbare care afectează viaţa unor familii sau hotărârea de a merge înainte când toţi ceilalţi se retrag cer mai mult decât un calcul. Cer curaj, înţelegerea oamenilor şi asumarea consecinţelor. Tehnologia poate recomanda. Liderul trebuie să răspundă pentru alegere.
9. Dacă mâine aţi dispărea complet din organizaţie pentru un an, ce s-ar întâmpla cu businessul?
GRAMPET ar continua să funcţioneze. Altfel, aş avea motive serioase să mă întreb ce am construit în toţi aceşti ani. Avem echipe, directori şi activităţi care nu pot şi nu trebuie să aştepte aprobarea mea în fiecare zi. Nu spun că ar fi totul identic: probabil ar lipsi unele iniţiative pe care îmi place să le provoc personal. Dar trenurile trebuie să circule, uzinele trebuie să producă, iar angajaţii şi partenerii au nevoie de continuitate. Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai importante teste ale maturităţii unei organizaţii.
10. Dacă aţi putea măsura «Multiplier Effect» al unui CEO, ce indicator aţi pune lângă venituri, profit şi cotă de piaţă?
Aş măsura câţi oameni pot lua decizii corecte fără să mă întrebe şi câte iniţiative valoroase apar din organizaţie, nu doar de pe biroul meu. Profitul arată rezultatul unui an; oamenii capabili să conducă arată şansa companiei de a avea încă multe decenii de rezultate. Mi-ar plăcea să putem măsura şi câţi dintre cei care au început în funcţii modeste ajung să conducă echipe sau afaceri. Pentru mine, efectul de multiplicare nu înseamnă să îmi amplific propria voce, ci să dau altora capacitatea de a reuşi.
11. Dacă i-am întreba astăzi pe oamenii din companie de ce aleg să vă urmeze, ce credeţi că ar spune?
Probabil nu toţi ar spune că sunt cel mai comod om cu care au lucrat. Cer mult, pun întrebări şi nu mă împac repede cu ideea că ceva este imposibil. Dar sper că ar spune şi că nu fug atunci când lucrurile devin dificile, că îmi asum deciziile şi că nu le cer lor ceea ce eu însumi nu aş fi dispus să fac. Cred că oamenii au văzut, de-a lungul anilor, că nu mă interesează doar următorul contract, ci ce putem construi pentru mult timp de aici înainte. Nu am pretenţia să fiu urmat din obligaţie; îmi doresc să fiu urmat din încredere.
12. Cine este liderul pe care dumneavoastră aţi ales să îl urmaţi şi ce a multiplicat acel om în cariera dumneavoastră?
Nu am avut un singur model pe care să îl copiez. Am învăţat de la oameni cu experienţă din industrie, de la ingineri şi specialişti care ştiau că, în calea ferată, rigoarea nu este un moft: de ea depind siguranţa şi încrederea. Am admirat şi antreprenorii care au avut curajul să construiască atunci când era mai simplu să renunţe. De la unii am luat respectul pentru meserie, de la alţii curajul de a gândi la scară mare. Dacă ceva s-a multiplicat în cariera mea, a fost convingerea că România poate crea şi dezvolta industrie, nu doar consuma ce produc alţii.
13. Care credeţi că sunt tehnicile de leadership care îi pot inspira pe cei din echipă? De ce?
În primul rând, exemplul personal. Este greu să ceri disciplină dacă tu nu o respecţi şi curaj dacă tu eviţi deciziile grele. În al doilea rând, încrederea oferită concret: îi dai unui om o responsabilitate reală, îl laşi să îşi pună amprenta şi nu îi iei meritele când reuşeşte. Iar când greşeşte, discuţi deschis şi înveţi împreună cu el, în loc să cauţi imediat un vinovat. Mai cred într-o regulă simplă: un lider trebuie să fie suficient de sigur pe el încât să accepte în jur oameni care îl pot depăşi.
14. În ce fel se poate resimţi stilul sau efectul de leadership al unui conducător de organizaţie dincolo de graniţele acesteia? Concret, pe cine mai poate influenţa şi cum?
În industrie, o decizie luată într-un birou se vede uneori în viaţa unui oraş întreg. O uzină care se dezvoltă înseamnă locuri de muncă, furnizori, meserii păstrate şi şanse pentru tineri. Mă gândesc la comunităţi precum Paşcani, Craiova sau Simeria, unde viitorul industriei are o semnificaţie mult mai mare decât un bilanţ contabil. Mai departe, fiecare proiect serios poate antrena zeci de firme şi poate schimba felul în care partenerii străini privesc competenţa românească. Iar impactul nu se opreşte la economie. Tocmai de aceea mă preocupă şi educaţia tinerilor care pornesc cu mai puţine şanse. Dacă poţi construi o afacere, ai şi responsabilitatea să ajuţi la construirea unei generaţii care poate merge mai departe.
CEO choices
1. Un CEO trebuie să fie mai degrabă:
a) Vizionar
b) Pragmatic
c) Curajos
d) Adaptabil
2. Ce contează cel mai mult pentru dumneavoastră într-o organizaţie:
a) Oamenii care cresc
b) Businessul care creşte
c) Cultura care se construieşte
d) Impactul care rămâne
3. Ce căutaţi în primul rând atunci când construiţi o echipă:
a) Talent
b) Disciplină
c) Curiozitate
d) Potenţial
4. Un lider bun, înainte de toate:
a) Ia decizii
b) Pune întrebările potrivite
c) Dă direcţie
d) Dă încredere
e) Asigură mediul potrivit în care pot creşte aţi lideri
5. Ce v-ar plăcea cel mai mult să lăsaţi în urmă:
a) O companie mai mare
b) O companie mai bună
c) O generaţie de lideri
d) O cultură care rezistă fără dumneavoastră
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro










