Cea mai puternică inflaţie din UE, cea a Ungariei, a mai făcut un pas înapoi în martie, dar este unul îngrijorător de mic. Ritmul de creştere anualizată al preţuri­lor a rămas peste pragul psihologic de 25%. Acesta este un semn că pe de-o parte procesul de dezinflaţie va fi unul foarte lent, iar pe de alta că banca centrală ungară nu va putea coborî prea curând dobânzile, deşi economia dă semne tot mai clare de slăbiciune: vânzările de retail şi industria se duc în jos. Dar şi celelalte state est-europene au cam aceleaşi probleme.

Un motiv în plus de supărare în Ungaria este că investitorii au început să ia cu asalt obli­gaţiunile româneşti, pe care până nu demult le priveau cu o prudenţă mai mare sau le ocoleau din cauza deficitului bugetar şi a celui de cont curent prea ridicate. Explicaţia găsită de Portfolio, principala sursă ungară de ana­lize economice de presă, este nu că România şi-a îmbunătăţit sem­nificativ parametrii buge­tari, ci că finanţele celorlalte economii din regiune s-au degradat, ţările ajungând toate pe acelaşi palier.

Un plus al României ar fi că importă mai puţină energie decât vecinii. Inflaţia anuală din Ungaria a încetinit de la 25,4% în februarie la 25,2% în martie, deşi toată lumea se aştepta la o decelerare mai puternică. Martie este ast­fel a doua lună în care indicatorul se retrage, ceea ce ar întări teoria că inflaţia a depăşit punctul de vârf. Însă este vorba doar de infla­ţia generală. Cea de bază, la calcularea căreia sunt excluse elemente cu preţuri vola­tile precum alimentele şi energia şi de o impor­tanţă mai mare pentru banca centrală când analizează dacă să crească sau nu dobânzile, a accelerat de la 25,2% la 25,7%.

Portfolio a observat că energia şi mai ales ali­men­tele au continuat să se scum­pească cel mai mult, deşi era de aşteptat ca la mân­care ten­dinţa să se modereze a­vând în ve­dere campaniile de reduceri şi înghe­ţări de preţuri anunţate de retaileri. Ouăle, de­venite un indicator al inflaţiei, s-au scumpit cu 74%. Inflaţia ridicată persistă chiar dacă con­sumul scade. Vânzările de retail au picat cu 10% în volum în februarie, luna pentru care au fost publicate cele mai recente date.

Indicatorul îşi va menţine probabil această traiectorie, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a gospodăriilor va continua să se deterioreze, cred analiştii de la ING. Şi acti­vita­tea din industrie este în scădere, sau cădere liberă după cum se exprimă economiştii – minus 4,6% în februarie, după o lună ianuarie şi ea dezamăgitoare. Iar perspectiva din indus­trie pare să se întunece pe zi ce trece. Aceasta înseamnă că economia se degradează în timp ce inflaţia rămâne puternică, adică Ungaria se va confrunta în curând cu stagflaţie.

Banca centrală, cu dobânzile duse deja la ceea ce pare cel mai ridicat nivel la care se simte confortabil, nu va putea face altceva decât să ţină dobânzile sus mai mult timp. În Polonia, unde inflaţia nu este atât de puter­nică, dar este totuşi persistentă, deşi guverna­torul băncii centrale Adam Glapinski a re­mar­cat o tendinţă „descrescătoare accentuată“, nici nu se pune problema de reduceri de do­bânzi anul acesta. A spus-o chiar Glapinski, alt­fel aliat de nădejde al partidului aflat acum la guvernare. El şi-a schimbat astfel discursul, anterior făcând aluzie la posibile tăieri de dobânzi.

Mai mult, un coleg de-al guvernatorului, Ludwik Kotecki, a spus că se aşteaptă ca infla­ţia să rămână anul acesta deasupra pragului de 10% (speranţa şefului său fiind că indicatorul se va retrage la 6%) deoarece cotaţiile ridicate ale petrolului, lipsa de forţă de muncă şi poli­tici fiscale laxe vor ţine preţurile de consum sus mai mult decât acceptă acum instituţia la care lucrează. De aceea, Kotecki propune chiar o majorare de dobândă pentru ca banca centrală să demonstreze că este hotărâtă şi că are cu ce să ţină inflaţia sub control, notează Bloomberg. Inflaţia poloneză a accelerat la 18,4% în febru­arie, dar cei mai mulţi analişti consideră că punctul de maxim a fost lăsat în urmă.

Ca şi în cazul Ungariei, dezinflaţia va fi un proces de lungă durată. Datele preliminare spun că inflaţia generală s-ar putea să fi ajuns deasupra nivelului de 16% în martie. Glapinski crede că inflaţia de bază va începe să dea înapoi abia după mijlocul anului. Pentru unii analişti, aceasta este o previziune optimistă. Iar economia simte presiunile inflaţiei şi dobânzilor mari. Vânzările de retail de bunuri au scăzut în februarie cu 5% în ritm anualizat, mai mult decât s-a anticipat. Consumatorii par să-şi fi redus achiziţiile de bunuri esenţiale. Achiziţiile de alimente au coborât cu 4,6% în februarie. Perspectivele pentru retail sunt negative, potrivit analiştilor ING. Producţia industrială a dezamăgit, de asemenea, crescând slab în ianuarie şi scăzând în februarie. Datele economice arată o contracţie a PIB-ului polonez în primul trimestru al acestui an. Pentru România, analiştii de la ING se aşteaptă ca economia să stagneze în primul trimestru, sau cel mult să crească slab. De asemenea, consumul privat pare că „în sfârşit“ încetineşte – vânzările de retail au crescut cu 3,2% în februarie în ritm anualizat, dar au scăzut faţă de luna precedentă.