Conform unui nou raport al WWF (Fondul Mondial pentru Natură), oamenii şi natura din Europa suferă din ce în ce mai mult din cauza lipsei de apă, ca urmare a deceniilor de gestionare defectuoasă a resurselor de apă şi de degradare a ecosistemelor de apă dulce. Râurile şi zonele umede seacă, apele subterane sunt exploatate peste limitele sustenabile, iar lacurile de acumulare şi centralele hidroelectrice sunt construite ilegal şi administrate în condiţii nesustenabile.

Raportul arată că în Europa, seceta provoacă anual pagube economice de până la 9 miliarde de euro, iar aceste costuri s-ar putea majora până la 25 miliarde EUR pe an în cazul unei creşteri de 1,5°C a temperaturii globale şi 31 de miliarde EUR pe an la o încălzire de 2°C.

Agricultura este cel mai mare consumator de apă din Europa, iar Politica Agricolă Comună (PAC) are un rol important în lupta cu penuria de apă. Dar mai multe probleme structurale nu lasă acest lucru să se întâmple. În primul rând, prea mult din sprijinul PAC se îndreaptă către producţia de animale, care este foarte mare consumatoare de apă. Peste 63% din totalul terenurilor arabile din UE sunt dedicate pentru hrănirea animalelor.

„În al doilea rând, fondurile de dezvoltare rurală şi pentru stimularea pieţei nu promovează în mod semnificativ utilizarea durabilă a apei. Comisia Europeană ar trebui să elimine treptat subvenţiile şi fondurile care dăunează rezilienţei resurselor de apă, astfel încât activităţile care conduc la înrăutăţirea penuriei de apă să nu mai poată primi finanţare din partea UE. Este important să se asigure că măsurile de eficienţă (de exemplu, modernizarea irigaţiilor) reduc presiunea pe captările de apă. Astfel, ar trebui eliminate plăţile PAC care sprijină culturile cu consum intensiv de apă sau creşterea irigaţiilor în zonele cu risc sau care suferă de stres hidric. Zonele umede protejate, cum ar fi Delta Dunării, sunt un exemplu de astfel de zone importante, unde subvenţiile pentru agricultură ar trebui eliminate. Ar trebui, de asemenea, continuată eliminarea treptată a plăţilor PAC pentru desecarea terenurilor destinate agriculturii”, arată raportul.

Raportul „Apă pentru natură, apă pentru viaţă” se bazează pe patru studii de caz din Franţa, Spania, Ţările de Jos şi Bulgaria, dar este de reţinut că majoritatea râurilor din Europa au debitele regularizate de baraje sau lacuri de acumulare, în principal pentru producţia de energie hidroelectrică, apă potabilă sau irigaţii.

Raportul arată că este necesară o nouă agendă de adaptare la schimbările climatice, care să acorde prioritate soluţiilor bazate pe natură pentru a-i proteja pe europeni împotriva ameninţărilor climatice, precum seceta. De asemenea, îndeamnă la adoptarea rapidă a Legii UE pentru Refacerea Naturii, astfel încât râurile să revină cât mai aproape de starea naturală, iar zonele umede şi luncile inundabile să fie refăcute.

Comisia Europeană ar trebui să solicite statelor membre să desemneze rezerve hidrologice, inclusiv lacuri naturale, râuri şi ape subterane, unde captările sunt fie interzise sau limitate pe cât posibil.

Comisia Europeană ar trebui să solicite statelor membre să asigure existenţa debitului ecologic şi să adapteze schemele de alocare a apei luând în considerare impactul schimbărilor climatice şi nevoile de adaptare, în procesul de implementare a Directivei-cadru Apă.

„Foarte mulţi oameni din Europa au suferit din nou în această vară din cauza căldurii intense şi a secetei. Timp de zeci de ani nu a trebuit să ne gândim la rezervele noastre de apă, dar încălzirea globală scoate la iveală realitatea gestionării defectuoase a apei. UE trebuie să abordeze problema deficitului de apă în cadrul politicilor sale de mediu şi climatice: Dacă nu începem să refacem natura pentru a păstra apa în natură - în luncile inundabile, în zonele umede, în râurile neîngrădite şi în apele subterane - ne confruntăm în viitor cu o lipsă gravă de apă pentru agricultură, apă potabilă şi apă necesară menţinerii unor ecosisteme sănătoase”, a declarat Claire Baffert, Ofiţer Senior de Politici ale Apelor la WWF European Policy Office.

„În România suferim din ce în ce mai mult din lipsa apei, episoadele de secetă sunt tot mai frecvente din ultimii ani, în special în sudul României. Scenariile climatologilor arată o intensificare a perioadelor secetoase şi ar trebui, şi în România, să avem o schimbare de percepţie: nu vom avea întotdeauna la dispoziţie apă când şi câtă vrem. Mai mult, trebuie planificate şi implementate măsuri care să ducă la utilizarea eficientă a apei, pentru oameni şi natură”, a declarat Camelia Ionescu, Managerul Departamentului Ape Dulci, de la WWF-România.

Raportul afirmă şi că actuala legislaţie UE privind apa, în principal Directiva-cadru Apă, trebuie să îşi îndeplinească obiectivele: de a asigura o stare cantitativă bună a apelor subterane, de a obţine o stare ecologică bună a apelor de suprafaţă şi de a identifica presiunile semnificative cauzate de captarea şi variaţiile de debit, cum ar fi construcţia de baraje. Toate acestea trebuie realizate până la sfârşitul anului 2027.