La câteva ore după ce rachetele ruseşti au lovit pentru prima dată oraşe ucrainene pe 24 februarie, comandantul naval german Terje Schmitt-Eliassen a primit avizul de a trimite cinci nave de război aflate sub comanda sa în fosta republică sovietică Letonia pentru a ajuta la protejarea celei mai vulnerabile părţi a flancului estic al NATO, scrie Reuters. 

Trimiterea precipitată a făcut parte din eforturile Germaniei de a trimite "tot ceea ce poate înota pe mare", după cum a formulat şeful suprem al marinei, pentru a apăra o zonă pe care strategii militari o consideră de mult timp punctul cel mai slab al alianţei. Plecarea bruscă a navelor a demonstrat modul în care NATO, şi Germania, au fost împinse de invazia Rusiei într-o nouă realitate şi se confruntă cu ceea ce oficialii, diplomaţii, ofiţerii de informaţii şi sursele de securitate sunt de acord că este cea mai gravă ameninţare la adresa securităţii colective a alianţei de la Războiul Rece încoace.

Schmitt-Eliassen, care se află în portul german Kiel din Marea Baltică, a vorbit cu Reuters pe puntea de zbor a navei de aprovizionare Elbe. Lângă ea, la vederea turnurilor bisericii din capitala letonă Riga, erau ancorate o navă letonă şi una lituaniană, iar nave şi marinari din ţări precum Danemarca, Belgia şi Estonia urmau să se alăture grupului mai târziu.

În total, 12 nave de război ale NATO, cu aproximativ 600 de marinari la bord, urmează să înceapă o operaţiune de deminare în zilele următoare.

La 16 februarie, când serviciile de informaţii au arătat că o invazie era iminentă, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a numit epoca actuală o "nouă normalitate".

Seamănă foarte mult cu o întoarcere în trecut. Înfiinţată în 1949 pentru a se apăra împotriva ameninţării sovietice, alianţa NATO se confruntă cu o întoarcere la războiul mecanizat, o creştere uriaşă a cheltuielilor pentru apărare şi, potenţial, cu o nouă Cortină de Fier care va cădea peste Europa. După ce s-a străduit să găsească un nou rol post-Război Rece, după ce a contracarat terorismul în urma atacurilor din 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite şi după o retragere umilitoare din Afganistan în 2021, NATO se apără din nou împotriva duşmanului său iniţial.

Dar există o diferenţă. China, care s-a despărţit de Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, a refuzat să condamne invazia rusă în Ucraina, pe care Moscova o numeşte "operaţiune militară specială". Iar vechile planuri ale Războiului Rece nu mai funcţionează, deoarece NATO s-a extins spre est începând cu anii 1990, aducând foste state sovietice - inclusiv statele baltice Letonia, Lituania şi Estonia în 2004.

La începutul lunii februarie, China şi Rusia au emis o declaraţie comună puternică prin care au respins expansiunea NATO în Europa şi au contestat ordinea internaţională condusă de Occident.

O confruntare directă între NATO şi Rusia ar putea declanşa un conflict global.

"Am ajuns la un punct de cotitură", a declarat generalul german în retragere Hans-Lothar Domroese, care a condus unul dintre cele mai înalte comandamente NATO în oraşul olandez Brunssum până în 2016.

"Avem China şi Rusia care acţionează acum în mod concertat, provocând cu îndrăzneală Statele Unite pentru conducerea globală ... În trecut, am spus că descurajarea funcţionează. Acum trebuie să ne întrebăm: Este suficientă descurajarea?"

URMĂTOAREA ŢINTĂ?

Legătura terestră dintre Kaliningrad şi Belarus este crucială pentru ţările baltice. Denumită Gura Suwalki, capturarea acesteia ar izola statele baltice.

"Putin ar putea cuceri rapid Gura Suwalki", a declarat Domroese, generalul german în retragere, adăugând că acest lucru nu se va întâmpla astăzi sau mâine, "dar s-ar putea întâmpla în câţiva ani".

Acţiunile recente ale lui Putin nu au fost toate previzibile. El a pus forţele nucleare ale Rusiei în stare de alertă maximă pe 28 februarie, cu o retorică despre care Stoltenberg a declarat pentru Reuters că este "periculoasă, este nesăbuită".

Kremlinul nu a răspuns la o solicitare de comentarii. Putin spune că îngrijorările Rusiei exprimate de-a lungul a trei decenii cu privire la expansiunea NATO au fost respinse de Occident, iar Rusia post-sovietică a fost umilită după căderea Uniunii Sovietice în 1991.

El spune că NATO, în calitate de instrument al Statelor Unite, îşi construia armata pe teritoriul Ucrainei într-un mod care ameninţa Rusia.

La 11 martie, ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, i-a spus lui Putin că Occidentul îşi întăreşte forţele militare în apropierea graniţelor vestice ale Rusiei. Putin i-a cerut lui Shoigu să pregătească un raport privind modul în care să răspundă.

Preşedintele Ucrainei, Volodymyr Zelinskiy, a avertizat că statele baltice vor fi următoarea ţintă a Rusiei. Marea Baltică este o piaţă maritimă mare şi aglomerată pentru containere şi alte mărfuri, care leagă Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Rusia de restul lumii.

Aceasta "a trecut de la a fi o zonă normală şi paşnică, la o zonă în care trebuie să mergi cu grijă", a declarat Peter Sand, analist-şef al platformei de analiză comparativă a tarifelor de transport aerian şi maritim Xeneta. Având în vedere că cererea şi logistica au fost perturbate, tarifele pe care le plătesc expeditorii pentru a transporta încărcături de la Hamburg la Sankt Petersburg şi Kaliningrad au scăzut cu 15% de la invazie, potrivit datelor Xeneta.

Timp de aproape 25 de ani, Occidentul a crezut că Rusia poate fi îmblânzită prin diplomaţie şi comerţ pentru a menţine stabilitatea şi securitatea în Europa. În 1997, NATO şi Rusia au semnat un "act fondator" care a fost conceput pentru a construi încrederea şi a limita prezenţa forţelor ambelor părţi în Europa de Est.

Alianţa a încercat, de asemenea, să construiască un parteneriat cu Rusia, care a luat parte la exerciţiile NATO în Marea Baltică încă din 2012, potrivit amiralului american în retragere James Foggo, care a comandat flotele SUA şi NATO în Europa timp de aproape un deceniu, până în 2020.

După ce Rusia a anexat Crimeea în 2014, NATO a creat mici unităţi de luptă multinaţionale în Polonia şi în cele trei state baltice, care servesc ca prezenţă înaintată pentru a descuraja Moscova. Dar numărul de forţe este menit să nu încalce "actul fondator", care a împiedicat capacitatea NATO de a muta trupe în ţările baltice şi în Polonia în mod permanent.

"Cu toţii am crezut că nu va mai exista un inamic", a declarat pentru Reuters amiralul Rob Bauer, preşedintele comitetului militar al NATO. "Acum ne confruntăm cu o naţiune care arată că este agresivă, că are forţe despre care credeam că nu vor mai fi folosite".