Dacă miniştrii cei noi au fost împinşi în faţă ca să ofere publicului o schimbare de imagine care numai prin înlocuirea din funcţie a premierului Emil Boc n-ar fi avut şanse, noul premier e considerat o tânără speranţă pentru prezidenţialele pe care, mai nou, gurul Sebastian Lăzăroiu le vede decalate în martie 2013.

Pentru mulţi comentatori, inclusiv susţinători ai preşedintelui Traian Băsescu, aspectul "light" depindea de scoaterea pe tuşă a Elenei Udrea, considerată o piatră de moară care greva chiar mai mult decât Emil Boc imaginea partidului de guvernare. Aşa se face că, dacă la început s-a vehiculat doar o variantă inofensivă de remaniere, cu darea afară a câtorva miniştri gafeuri sau invizibili (Vreme, Ariton, Igaş), rezultatul final a fost că Elena Udrea însăşi a susţinut înlocuirea tuturor miniştrilor PDL, inclusiv a unora apreciaţi de electoratul puterii (Funeriu, Boagiu), numai pentru ca numele ei să nu iasă în evidenţă la remaniere.

Găselniţa n-a prins însă şi la UNPR şi UDMR, care au refuzat să-şi sacrifice şi ei oamenii ca să menajeze reputaţia fostului ministru al dezvoltării. Scopul marii remanieri, uşurarea PDL de pietrele de moară din guvern, a fost însă îndeplinit.