În noiembrie 1939, la scurt timp după ce Germania nazistă a invadat Polonia, o altă ţară din Europa se pregătea să invadeze un vecin mai mic şi mai slab pregătit pentru război. La 30 noiembrie 1939 Rusia invadează Finlanda, iar după o serie de lupte feroce, războiul se încheie cu Tratatul de la Moscova, unde Stalin obţine cu mult mai puţin decât ce spera atunci când a lansat invazia, scrie Bloomberg.

În ciuda faptului că ruşii deţineau avantajul numeric şi tehnologic, finlandezi au reuşit să opună rezistenţă şi să forţeze invazia către punctul de stagnare. Scenariul este izbitor de similar cu ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina, unde Vladimir Putin se confruntă cu rezistenţa eroică a ucrainienilor.

Raportul de forţe ruso-finlandez a fost de doi la unu, deci pentru fiecare soldat finlandez cu pregătire militară, existau doi soldaţi ruşi la fel de bine pregătiţi. Mai mult, avantajul privind tehnica militară rusă era covârşitor, pentru că finlandezii luptau cu câteva zeci de tancuri şi avioane împotriva unei forţe care deţinea 5.000 de tancuri şi 4.000 de aeronave. Cu toate acestea, la finalul războiului finlandezii au reuşit să producă armatei roşii de cinci ori mai multe pierderi în raport cu cele provocate lor de invadator.

Cea mai mare problemă cu care ruşii s-au confruntat în timpul Războiului de Iarnă a fost rezistenţa terestră a Finlandei, pe care nici avioanele şi tancurile n-au putut să o doboare. Când Stalin a lansat invazia, obiectivul principal al campaniei era cucerirea Finlandei şi instalarea unui guvern-marionetă la conducerea ţării. Însă Finlandezii au avut alte planuri şi au luptat eroic, motiv pentru care Rusia a reuşit să preia doar 10% din teritoriul ţării şi a obţinut o promisiune de neutralitate din partea Finlandei.

Făcând o parelelă între ce s-a întâmplat acum 80 de ani în Finlanda şi ce se întâmplă în prezent în Ucraina, este necesară menţionarea unor factori-cheie care au decis succesul finlandezilor şi care ar putea influenţa sau chiar decide un rezultat similar în cazul războiului din Ucraina.

Atât finlandezii cât şi ucrainienii şi-au dus războiul în pe teren propriu, fapt ce le oferă un avantaj în faţa unui invadator atât de mare precum Rusia.

Mai mult, ambele tabere nu au fost puse în postura agresorului, ci luptă pentru a-şi apăra, copiii, familia indepedenţa şi libertatea. Motivaţia celor care luptă împotriva armatelor lui Putin este infinit mai puternică, în comparaţie cu cea a unor rezervişti sau recruţi ruşi care au plecat la luptă mai mult pentru a satisface aspiraţiile unui lider scăpat de sub control.

Un alt factor care a jucat un rol important în trecut şi continuă să o facă în prezent este ajutorul exterior primit de ambele ţări. În urmă cu 80 de ani, voluntari din toate ţările lumii libere s-au alăturat finlandezilor. Finlanda a primit atunci echipament militar şi asistenţă diplomatică din partea mai multor naţiuni.

În prezent, ajutorul din exterior rămâne vital pentru soarta Ucrainei, iar pentru ca ţara să nu cadă în mâinile unui nou Stalin, ea trebuie înarmată cu tot ce are de oferit Vestul, de la arme anti-tanc, la drone, mitraliere şi tehnică militară anti-aeriană.

Ultima lecţie a finlandezilor rămâne diplomaţia. În contextul războiului ruso-ucrainean, Volodymyr Zelenski ar putea fi nevoit să recurgă la un compromis pentru a opri vărsarea de sânge. Cel mai probabil scenariu al unei astfel de mişcări ar fi cedarea Crimeei şi regiunii Donbas care se află deja în mâinile lui Putin.

În schimbul cedării celor două teritorii, Ucraina ar putea primi garanţii de securitate – posibil din partea SUA şi Marea Britanie -  pe baza Memorandumului de la Budapesta din 1994, în virtutea căruia Ucraina renunţa la arenalul nuclear în favoarea unor mecanisme care să asigure siguranţa şi pacea.