Sa presupunem, bunaoara, ca producatorul de electronice Pioneer decide sa-si faca o pagina de Internet cu terminatia .ro si ca asta sa intampla atunci cand producatorul omonim de fertilizatori pentru agricultura vrea sa faca acelasi lucru. Practic, primul care va cumpara domeniul pioneer.ro il va si pastra.

E adevarat insa ca inainte de a fi "servit", "primului venit" i se prezinta o serie de reguli pe care trebuie sa le respecte in momentul inregistrarii. Una dintre acestea spune ca "acceptarea unei aplicatii si inregistrarea unui nume de domeniu nu inseamna ca se recunoaste cumparatorului dreptul legal de a folosi acel domeniu, de exemplu cazul numelor de domenii ce se refera la marci inregistrate, nume de firma sau de personalitati binecunoscute".

Pot aparea, astfel, situatii in care numele unui domeniu inregistrat de un anumit cumparator sa fie disputat ulterior in instanta. Piata romaneasca nu a fost straina de astfel de cazuri: in urma cu sase ani, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a Civila, pronunta o decizie prin care domeniul www.airfrance.ro ii revenea companiei franceze de aviatie, in urma unui litigiu cu Amaltea Impex si Evergreen C&A, pentru ca un an mai tarziu aceeasi instanta sa dea castig de cauza reclamantilor si in cazul www.coca-cola.ro. "Prima data i-am abordat amabil si le-am explicat ca este vorba de un brand si nu au dreptul sa il foloseasca. Ei au cerut initial 5.000 de euro, pe urma au spus ca mai putem negocia", isi aminteste Ana Mihail, director financiar al Air France Romania.

Propunerea cedarii domeniului pentru aceasta suma a venit la pachet cu o oferta de a realiza grafica site-ului, insa intr-o multinationala identitatea vizuala a companiei pe Internet este aceeasi in orice tara. Urmarea a fost ca cei de la Air France au intentat un proces care avea sa se intinda pe parcursul a sase luni, la capatul carora cele doua firme nu doar ca au pierdut domeniul airfrance.ro, dar au si platit cheltuielile de judecata.

Iar cele doua cazuri nu sunt nici pe departe singulare, nu putini fiind oportunistii care, profitand de lacunele legislative, au inregistrat domenii ale unor companii cunoscute in strainatate, dar absente la acea ora de pe piata romaneasca. Pe lista companiilor care si-au gasit site-urile inregistrate de altii se afla branduri de traditie precum Bayer, Beiersdorf, Billa, Chrysler, Ferrari, Ikea, Marlboro, Philips sau Pizza Hut.

In fond, care este miza acestor framantari? Pentru multi dintre milioanele de internauti romani, daca nu esti pe Internet, practic, nu existi. Pe de alta parte, orice companie risca sa-si piarda din potentialii clienti in momentul in care, odata ce acestia au tastat o adresa in browser, sunt trimisi de fapt la o pagina de Internet care nu le ofera nimic din asteptarile lor. Este si motivul pentru care nu putine sunt firmele care, inainte de a lansa un brand nou, verifica mai intai disponibilitatea domeniului pe Internet, si in unele cazuri aleg un alt nume pentru a evita fie plata la negru a unei adrese deja inregistrate, fie un proces care sa-i amane lansarea produsului.

Dar atunci cand este vorba de o marca de traditie, cu zeci de ani in spate in care si-a construit imaginea, lucrul acesta nu mai e posibil. Iar pierderile nu sunt numai de imagine, ci pot fi traduse in bani. Cei de la Directia juridica a venerabilei Case de Economii si Consemnatiuni spun ca, in 1999, cand s-a decis lansarea unui site propriu, au avut supriza sa constate ca firma Off Neodesign le-o luase deja inainte. Dupa mai multe invitatii in vederea gasirii unei solutii amiabile formulate de CEC, care nu au ramas fara nici un raspuns, Off Neodesign  a fost data in judecata in 2004, procesul inca aflandu-se pe rol.

Pana la pronuntarea unei sentinte definitive si executorii, domeniul cec.ro a fost suspendat, iar Casa de Economii si Consemnatiuni a optat pentru un compromis, dezvoltandu-si site-ul la adresa www.cec-sa.ro.

Prejudiciile suferite sunt apreciate de Departamentul juridic drept "nesemnificative", dar pretul pe care il va plati CEC pentru transferul la o alta adresa Internet vor fi cu siguranta mult mai mari decat ar fi costat inregistrarea de la inceput a acestui domeniu. Cel mai banal si mai la-ndemana exemplu: costurile implicate de schimbarea cartilor de vizita ale tuturor angajatilor, ale caror adrese de e-mail au terminatia "cec-sa.ro".

In opinia lui Ciprian Dragomir, partener la societatea de avocati Tuca, Zbarcea si Asociatii, singura metoda prin care o societate se poate proteja este sa-si inregistreze la OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) elementele sale de identitate drept marci. "In acest fel, titularul marcii va putea intenta actiune in contrafacere impotriva «intreprinzatorului» pentru contrafacerea sau folosirea fara drept a marcii sale."

Domeniile cu terminatia .ro sunt atribuite si administrate de RNC (Reteaua Nationala de Calculatoare) prin intermediul ROTLD (Romania Top Level Domain). Nici unul dintre cele doua organisme nu a dorit sa comenteze pe marginea subiectului acestui articol.

Autoritatea suprema in cazul numelor de domenii Internet este ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers), cu sediul in Statele Unite, care ia decizia adoptarii unor noi nume de domenii. ICANN a decis infiintarea unor arbitri ai mediului Internet - Asian Domain Name Dispute Resolution Centre, CPR Institute for Dispute Resolution, eResolution, The National Arbitration Forum si World Intellectual Property Organization (WIPO) - al caror rol este tocmai solutionarea problemelor legate de dreptul de utilizare a unui anumit domeniu.

In prezent, exista 264 de terminatii pentru adresele Internet, la care sunt adaugate permanent altele noi (Romania a primit dreptul de utilizare a terminatiei .ro in 1993.) Unul dintre cele mai recente nume pentru domenii internet este cel care foloseste terminatia .eu, pentru identificarea organizatiilor care apartin Uniunii Europene.

Exista insa doua deosebiri esentiale intre practica internationala si modalitatea de atribuire a domeniilor romanesti. Prima dintre ele ar fi aceea ca in Romania taxarea la achizitia unei adrese pe Internet se face o singura data. Cu alte cuvinte, inregistrarea unui domeniu .ro confera titularului dreptul de folosinta  exclusiva a acestuia (mai putin tehnic spus, pentru totdeauna).

Alte tipuri de adrese ofera doar posibilitatea innoirii anuale a calitatii de proprietar - la domeniile .com plata este anuala, iar in conditiile in care taxa nu este achitata la scadenta domeniul este pierdut. Un domeniu de genul .ro costa 61 de dolari, suma in care este inclus si TVA, in vreme ce o adresa .com sau .net costa 15 dolari anual. Domeniile pot fi achizitionate si online, la www.rnc.ro pentru cele de tip .ro, sau la www.softhost.ro ori www.domreg.ro, in cazul celor .com, respectiv .net.

Pe site-ul ROTLD se precizeaza ca pe viitor sistemul "s-ar putea schimba", iar posesorii care au platit 61 de dolari "vor fi anuntati din timp". Astfel se ajunge la situatia in care odata platita o adresa, chiar daca site-ul nu mai este tinut la zi, adresa respectiva ramane blocata pentru alti doritori, iar Internetul romanesc devine o groapa de gunoi plina cu reziduuri virtuale. Cat despre indepartarea linkurilor moarte, e nevoie de o cerere a proprietarului pentru stergerea domeniului in cauza.

Cea de-a doua particularitate a spatiului virtual autohton ar fi aceea ca adresele .ro nu pot fi vandute legal de catre posesori. In alte tari, adresele de Internet sunt tranzactionate permanent, uneori ajungand la preturi semnificative. Nu vorbim aici despre site-urile ale caror nume sunt marca inregistrata, ci despre numele generice.

De exemplu, daca un retailer de electrocasnice ar vrea sa cumpere domeniul aspiratoare.ro, nu ar avea mijloacele legale sa o faca. Daca am fi in alta tara, retailer-ul ar putea teoretic sa negocieze cu Domo (proprietarul site-ului in cauza), pentru a achizitiona aceasta adresa. Si la fel ca in cazul cumpararii unei portiuni de teren, din tranzactia pentru achizitia de real-estate virtual, statul ar castiga impozite. Dar, in situatia de acum, vanzarile de site-uri se fac "la negru", printr-un algoritm relativ simplu. Vanzatorul isi negociaza pretul, incaseaza banii si apoi cere stergerea domeniului in cauza. Ulterior, cumparatorul il achizitioneaza cu acte in regula de la ROTLD. Doar ca, daca nu o face in timp util, s-ar putea trezi ca la adresa pe care a cumparat-o ilegal s-au mutat alti chiriasi.