„Gruni s-a născut din joacă şi din curiozitate, ceramica a fost întotdeauna o mare pasiune şi de trei ani experimentăm cu luturi şi pigmenţi. În 2018 am câştigat un concurs de proiecte cu finanţare europeană care a permis amenajarea, autorizarea şi utilarea unui atelier. Suntem un start-up, o echipă de două persoane şi vreo douăzeci de colaboratori, un atelier în centrul Timişoarei şi un brand vesel”, spune Livia Coloji, una dintre cele două antreprenoare din spatele atelierului Gruni.

Brandul este creaţia Liviei, care este şi ilustratoare, iar producţia atelierului Gruni este susţinută de ea şi Dona Arnakis. Înainte de aventura Gruni, Livia Coloji a început cu Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest din Timişoara, au urmat câţiva ani de graphic design la un studio local şi apoi multă, multă ilustraţie, iar de aici la ceramică ilustrată a fost doar un pas.„Toate se leagă, chiar dacă planul cu atelierul de ceramică este unul relativ nou. Numele e ales strategic în grai bănăţean, care sună internaţional.” Livia Coloji spune că în Banat gruniurile sunt dealuri sterpe, din lut, un fel de moştenire necăjită pe care atelierul de ceramică o poleieşte cu aur. „În Timiş, există chiar şi o localitate Gruni, pe care recunosc că nu am vizitat-o niciodată. Gruniul meu este inspirat de gruniul Oraviţei. Aflat la capătul străzii pe care m-am născut, e cel mai necăjit loc pe care-l ştiu şi care, deşi era locuit de o mică comunitate marginalizată, avea de oferit un singur lucru – un pic de lut pentru cei care aveau teracotă de lipit, respectiv ceva mai mult lut pentru cei care aveau o colibă de ridicat. Prin urmare, idealistul din mine a avut de făcut cea mai simplă alegere: să ia cea mai nefastă situaţie şi să se angajeze că o va transforma în inversul ei”, spune Livia Coloji.

Deschiderea atelierului a coincis cu un apetit tot mai mare pentru produsele realizate local, deja designerii români având evenimente dedicate, ajunse la un nivel de popularitate sănătos.

„Lutul rămâne un material accesibil şi uşor de modelat, cu o tradiţie bogată şi tehnici multiple, rafinate în timp. Popularitatea sa este relativ nouă în rândul tinerilor creatori chiar dacă în artizanat ceramica a avut întotdeauna o pondere mare. Comunităţile organizate în jurul resurselor (fie că e vorba de cuptoare sau târguri de creatori), concepte noi bazate pe reinventarea unor idei vechi, de genul slow fashion, buy local, small business, makers movement, ajută la formarea şi susţinerea unei pieţe diverse şi creative. În Timişoara comunitatea e mai mică, dar într-o dezvoltare rapidă, ceea ce ne bucură enorm.”

În acest moment, Gruni este axat pe producţia de obiecte ceramice, în primul rând  cercei şi broşe. La acestea se adaugă veselă şi câteva obiecte decorative. „Farfurioarele pentru bijuterii, de exemplu, se bucură de mare succes internaţional. Designul nostru se poate adapta în funcţie de cererea clienţilor, dar putem realiza şi de la zero: design, matriţare, producţie de aproape orice.”

Ca linii de design, antreprenoarea spune că optează pentru o estetică nepretenţioasă, piesele fiind prietenoase cu utilizatorul, dar şi cu mediul. „Nu ai cum să produci bijuterii, veselă şi obiecte ceramice fără să consumi resurse, dar ne-am concentrat pe ceea ce putem face pentru a diminua impactul asupra mediului: facem livrări pe bicicletă în Timişoara şi împrejurimi, reparăm şi recondiţionăm obiectele sparte sau le preluăm spre reciclare, folosim etichete din hârtie reciclată de fiecare dată când este posibil, refolosim ambalaje, avem cuptoare pe curent electric şi, (deocamdată doar în magazinul online de pe platforma Etsy, dar în curând şi pe site-ul gruni.ro) compensăm amprenta de carbon.”

De asemenea, cele două antreprenoare au în desfăşurare şi un proiect de conservare a patrimoniului local: broşe în chip de căsuţe albastre cu arhitectură tradiţională transilvăneană, pe care le-au dezvoltat împreună cu Diana Iabraşu şi Albastru.ro, agregator de articole pe teme de design sau arhitectură care au ca numitor comun culoarea albastră. „Cea mai mare parte din încasările obţinute pe aceste broşe tip pin se duc spre documentarea şi restaurarea mai multor faţade albastre.”

Livia Coloji mai spune că posibilităţile de extindere a portofoliului sunt nelimitate, ceramica fiind în sine un material foarte versatil. „Pasiunea noastră este pentru obiecte mici şi preţioase, dar lutul frământat şi ars poate deveni orice şi poate arăta în orice chip, pentru că preia din amprenta creatorului.”

Fondatoarea Gruni mai explică faptul că ceramica e un termen mai larg, care se poate referi la ceramica de temperatură joasă, medie sau la ceramica de temperatură înaltă (care se arde la temperatură similară cu porţelanul). „Include şi porţelanul, desigur, deşi noi, din motive de marketing, preferăm să subliniem că lucrăm în ceramică şi porţelan. Porţelanul este, de fapt, o ceramică foarte fină care se vitrifică la temperatură înaltă şi care, ars în condiţii bune, devine translucid.”

Cu atâtea posibilităţi, Livia Coloji crede că portofoliul de produse este în continuă dezvoltare, dar că obiectivul său nu este de a atinge un prag de la care atelierul să îi ocupe tot timpul. Ba, dimpotrivă, conceputul de slow living care a readus ceramica în atenţia tuturor este şi un concept de business.

„Cred că trebuie să creştem până în punctul în care nimeni din echipă nu va lucra mai mult de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Dacă lucrurile merg bine, poate chiar mai puţin de atât. Nu pentru că nu ne-ar plăcea ce facem, ci pentru că un om odihnit este mult mai eficient şi lucrează cu mai multă bucurie. Deci planul nostru de dezvoltare este, de fapt, un plan de odihnă. :)”