♦ Petrolul este sursa dominantă de energie a UE, cu o pondere de 36% în mix la nivelul anului 2024, în creştere faţă de 2021 ♦ Gazul reprezintă peste 21% din consumul de energie la nivelul UE, pondere puţin diminuată faţă de 24% din 2021 ♦ Aceste procente sunt motivele principale pentru care UE rămâne vulnerabilă la orice şoc de alimentare cu combustibili fosili, lucru dovedit şi în 2022, şi acum, cu criza din Orientul Mijlociu ♦ Tot aceste cifre arată că în ciuda miliardelor de euro pompate în panouri solare, înverzirea mixului de electricitate este doar vârful aisbergului ♦ Electrificarea de amploare a economiilor europene, de la transporturi până la încălzire, este provocarea majoră din faţa UE, iar parcursul de până acum arată cât de dificilă este de fapt această transformare ♦ Mai mult, fiecare economie are un mix aparte şi un traseu diferit al modului unic de abordare dictat de Bruxelles ♦ Ce este de făcut?

„Petrolul rămâne sursa dominantă de energie în mixul energetic european în 2024, cu 36% din total.

Energia verde îşi continuă creşterea şi a ajuns la 22%, trecând în faţa gazului natural pentru prima dată la nivelul anului 2024. Energia nucleară rămâne stabilă, în timp ce combustibilii fosili solizi îşi urmează declinul structural“, se arată în documentele REPowerEU Four Years, publicate de DG Energy.

Documentele publicate de DG Energy arată pe de o parte structura mixului de energie total, adică toată energia consumată de o economie, fie că este vorba de petrol sau cărbuni, şi structura mixului de electricitate, o parte din energia pe care o consumă de fapt fiecare stat. Iar această diferenţă este importantă pentru că în timp ce producţia de electricitate se schimbă, consumul total de energie rămâne puternic dependent de petrol şi gaze în contextul în care sectoare întregi, precum transporturile sau încălzirea, rămân neelectrificate.

Acesta este motivul principal pentru care UE rămâne profund vulnerabilă în faţa unor şocuri cum sunt războiul din Rusia şi mai recentul conflict din Orientul Mijlociu.

Mai mult, datele publicate de DG Energy arată cât de diferite sunt statele membre din punctul de vedere al mixului de energie şi astfel cât de complicat este traseul fiecărei ţări în scopul tranziţiei energetice.

Dar criza din Orientul Mijlociu arată din nou, cel puţin la nivel teoretic, faptul că pentru Europa nu există alt plan B decât reducerea cât mai puternică a importurilor de petrol şi gaze.