Shrinkflation este fenomenul prin care producătorii din industria bunurilor de larg consum au redus ambalajele bunurilor, fără a tăia însă, de cele mai multe ori, şi preţurile în consecinţă.

Acest termen a ţinut adesea prima pagină a ziarelor în ultimii ani, ani marcaţi de scumpiri pe bandă rulantă şi de o reducere a puterii de cumpărare.

Tot această perioadă a adus în prim-plan şi alţi termeni noi sau poate uitaţi de ceva vreme, precum „greedflation” (o combinaţie de lăcomie şi inflaţie greu de tradus în limba română, un cuvânt ce pune la îndoială necesitatea unor scumpiri foarte mari) şi „stretchflation” (sub pretextul unor produse cu ambalaje şi gramaje „mai generoase“, anumite mărci sau distribuitori au crescut preţurile disproporţionat).

Toate aceste cuvinte descriu un peisaj în care producătorii de orice, de la detergent la băuturi şi de la alimente la cosmetice, au majorat preţurile periodic, invocând creşteri de costuri care au venit şi vin pe lanţ – de la combustibil şi energie la salarii şi materii prime. Totuşi, vocile critice au remarcat că rezultatele financiare nu au fost, de multe ori, afectate de aceste condiţii, ba din contră, unii jucători au raportat rezultate record (nu doar vânzări, ci şi profit).

Asta semnalizează că presiunea a fost transferată integral (şi chiar mai mult) pe consumatori.

Acum, pentru că oamenii nu mai suportă alte scumpiri şi pentru că puterea de cumpărare e în scădere, firmele au găsit o altă soluţie - angajează consultanţi şi cheltuiesc milioane de euro pentru a schimba reţetele produselor astfel încât să folosească ingrediente mai ieftine, păstrând totuşi brandul şi marja, scrie Bloomberg.

Când companiile schimbă ingredientele sau le înlocuiesc cu substitute mai ieftine, ele trebuie adesea să ajusteze şi textul de pe ambalaj. Spre exemplu, pe o bomboadă de/ din ciocolată nu mai apare o formulare de genul, ci o „bomboană ce conţine ciocolată”, arată aceeaşi sursă.

„În momentul de faţă, companiile reformulează reţetele pentru aproape fiecare produs din coşul tău de cumpărături”, spune Edgar Dworsky, un susţinător al drepturilor consumatorilor, care conduce site-ul Consumer World de 30 de ani, citat de Bloomberg. În fiecare săptămână, Dworsky taxează brandurile care diluează detergentul, înlocuiesc smântâna din îngheţată cu ulei sau pun mai puţină carne în tochitura de vită.

„În perioadele de inflaţie, vezi mult mai multe astfel de exemple.”

Dworsky adaugă că firmele folosesc două trucuri principale pentru a ascunde creşterile de preţ: shrinkflation (menţinerea preţului, dar reducerea cantităţii de produs primite) şi skimpflation (înlocuirea ingredientelor cu alternative mai ieftine). El menţionează că observă tot mai mult skimpflation în ultima vreme, un fenomen mult mai uşor de trecut cu vederea, deoarece consumatorii nu au obiceiul de a memora etichetele nutriţionale.

„Nu mai poţi presupune că un produs va rămâne la fel. Există mai multă dezinformare.”

În România, inflaţia continuă să fie cea mai mare din Europa, depăşind 10%. Pe acest fond, consumatorii sunt mai prudenţi şi se orientează mai mult după preţ. Astfel, skimpflation poate fi o soluţie pentru ca o companie să îşi menţină baza de clienţi.