Aţi uitat cu totul, aşa-i? Sau poate v-a scăpat doar anul ăsta. Hiroshima, 6 august 1945. Apoi Nagasaki, 9 august 1945.

Sunteţi în vacanţe şi concedii, creşteţi PIB-ul din Turcia, Grecia, Tunisia, Egipt, Italia, Spania şi aşa mai departe. Mai bine staţi în România, daţi o şansă la HORECA locală, dar vă rog, aia care nu îngroaşă economia subterană.

Sunteţi ocupaţi cu înjuratul politicienilor, cu inflaţia de 15% de care nimănui nu-i mai pasa, cu toate războaiele oriunde s-or duce ele, cu acciza flexibila (?), cu criza din energie pentru care suntem îndemnaţi să reducem voluntar consumul de energie, cu tendinţa apelor Dunării, cu Fitch, cu festivalurile verii (care, ştiţi probabil, consumă sute de megawaţi), cu debandada generală din România şi cu circul pe care îl savuraţi în fiecare seară pe toate canalele media.

Sper să nu vă stric cheful.

Am mai scris despre asta anul trecut. În urmă cu 81 de ani, la 6 august 1945, prima bombă nucleară exploda deasupra oraşului japonez Hiroshima. După alte 3 zile, încă una exploda deasupra oraşului japonez Nagasaki. Detalii aveţi în ”Oppenheimer” a lui Christopher Nolan, un film greu de înţeles pentru europeni. Nu mai vorbim de japonezi.

După ce aţi dat gata ”The Odyssey” mai vizionaţi odată (sau prima dată) ”Oppenheimer”. Înainte să-l joace pe Odiseu, generalul din Itaca, Matt Damon l-a jucat pe Leslie Groves, generalul din Albany, care a supervizat proiectul Manhattan.

Un total de 150 de mii de oameni la Hiroshima şi 80 de mii la Nagasaki au murit pulverizaţi datorită exploziei şi, ulterior, în chinuri datorită bolilor de radiaţie.

La 81 de ani după tragedie se vorbeşte prea uşor despre avioane, rachete, drone şi alte maşinării infernale care pot transporta şi plasa cu mare fineţe încărcături nucleare de multiplii de x ori mai mari decât acum 81 de ani cine ştie unde, cine ştie când şi cine ştie la caţi kilometri distanţă.

În loc să folosim puterea nucleară a elementelor radioactive pentru producerea de energie ieftină, în explorarea spaţiului cosmic, în medicina sau în orice alt domeniu - şi să facem bani din asta - astăzi, mai mult ca oricând, fabricăm avioane, submarine, rachete, drone şi alte instrumente letale care pot încarcă, transporta şi plasa cu mare fineţe încărcături nucleare – neapărat defensive - de multiplii de x ori mai mari decât acum 80 de ani cine ştie unde şi la caţi kilometri distanţă.

Da, se fac bani şi din asta, aveţi dreptate.

Citim în presă, cu un oarecare sentiment de invidie, că Polonia şi Ţările Baltice doresc sa îşi instaleze arsenaluri nucleare sau să intre sub protecţia uneia sau alteia dintre puterile care au reuşit să domesticească şi încarce atomii in proiectile. Ce bine ar fi să avem şi la noi vreo câteva rachete, micuţe, cu încărcătură nucleară. Să le instalam în silozuri în zone cu probleme economice, cu şomaj mare, cu populaţie cu venituri mici. Ce de microîntreprinderi, întreprinderi mici şi întreprinderi mijlocii cu afaceri pe verticală şi orizontală s-ar înfiinţa în jurul acestor silozuri.

81 de ani, pe 6 august, de la Hiroshima. Mai gândiţi-vă!