Cifrele sunt spectaculoase. La grau, din recolta de 7,77 milioane de tone, 3,1 milioane pot fi exportate. La porumb, exportul ar putea ajunge la 7,5 milioane, adica jumatate din recolta de 14,8 milioane tone. Srotul de floarea-soarelui disponibil la export se ridica la 592.000 tone, iar la orz si orzoaica se pot exporta 400.000 tone dintr-o productie totala de peste 1,5 milioane tone. Cu alte cuvinte, 2004 a fost cel mai bun an agricol de dupa 1989: s-au obtinut, in total, 23,081 milioane tone de cereale, productie apropiata de maximul de 24 milioane de tone negociat cu UE.

Asta e ceea ce se vede din birourile Ministerului Agriculturii, privind strict spre lanurile romanesti. Piata mondiala a graului, caci la ea trebuie sa ne raportam, inregistreaza o supraoferta, generata de productiile mari obtinute de principalii producatori si exportatori cu traditie, si se confrunta cu o scadere a preturilor. "Europa are un plus de recolta de 20 de milioane de tone, SUA au o productie in crestere, pana si Australia, care a avut un sezon slab, tot are un disponibil de cateva milioane de tone de grau", spune Daniel Botanoiu, directorul Societatii Nationale a Produselor Agricole.

In aceste conditii, unde ar fi locul graului romanesc si care este, de fapt, potentialul de export? Unii spun ca nu are nici loc si nici potential. "Trebuie facuta distinctia intre cele circa 4 milioane de tone de grau care intra in circuitul pietei si restul recoltei, care este pastrata pentru autoconsum, in gospodariile populatiei. Nu cred in teoria cu exportul, nici datele statistice de pana acum nu o sustin. Cred ca de fapt vom continua sa importam", spune Adrian Radulescu, presedintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania (LAPAR).

Optimistii cred ca problemele pot fi depasite. "Potential exista. Problemele tin de faptul ca timp de trei ani situatia grea din agricultura a generat pierderi producatorilor, iar consumul a fost acoperit din importuri. Va trebui sa recastigam pietele internationale", spune Viorel Marin, presedintele organizatiei patronale de morarit si panificatie ANAMOB.

Recolte bune la grau, de genul celei din acest an, nu sunt o noutate pentru Romania. In 1995, de exemplu, statul a exportat 1,5 milioane de tone de grau, prinzand si o piata buna, cu preturi situate la 160 - 180 de dolari/tona (in acest an, la Chicago, pretul graului se invarte in jurul valorii de 110 dolari/tona). Problema este ca in acea perioada a existat o singura entitate care a vandut, defuncta Romcereal. Dupa 1995 a urmat fragmentarea sistemului de depozitare a cerealelor din Romania in sistemul Comcereal si Cerealcom, situatie menita sa ingreuneze demersurile oricarui interesat de cumpararea de grane romanesti. In ultimii ani, situatia s-a schimbat, asistam la o concentrare a terenurilor si unitatilor de depozitare si prelucrare, dar capriciile vremii au redus recoltele, iar Romania a devenit importator.

Lipsa unei piete organizate a cerealelor si a unui organism interprofesional de reglare a pietei, de genul ONIC, care in Franta reprezinta interesele intregii filiere cerealiere - productie, depozitare, prelucrare si comercializare, se face acut resimtita. 

Curios este faptul ca exista o hotarare de Guvern din acest an care vorbeste despre organizarea pietei de cereale, de preturi si de stocuri de interventie, precum si de o Agentie de Plati si Interventie pentru Agricultura, Industrie Alimentara si Dezvoltare Rurala.

"Este o poveste, o idee generoasa din acelea care tin trei zile si dispar. Vom infiinta noi o asociatie a marilor producatori, ce detin mai mult de 2.000 de hectare, pentru a discuta cu statul", spune Cezar Dogaru, directorul InterAgro, holding ce cultiva in jur de 40.000 de hectare de teren.

Un astfel de organism ar fi in masura sa faca ordine pe piata agricola romaneasca, mai ales in privinta acordarii subventiilor. "Daca nu va exista o coerenta in politica de acordare a subventiilor, dupa 2007 vor muri 80% din ferme. O mare parte din sprijinul de stat a fost acordat clientelei politice. Subventiile ar mai trebui date celor ce folosesc pamantul, nu celor ce il au in proprietate", adauga Cezar Dogaru.

"Subventiile ar trebui sa se regaseasca in reduceri ale pre-turilor, proportional cu valoarea primita. Ai primit 30% subventie, ar trebui sa vinzi cu 30% mai ieftin", crede Adrian Porumboiu, proprietarul celui mai mare holding agricol din Moldova, Comcereal Vaslui, si al doilea mare producator de cereale din Romania. Pentru a defini potentialul de export al cerealelor, in primul rand trebuie luat in calcul faptul ca, oricat de mare ar fi excedentul, exista o limitare fizica a exportului, adica cele circa 2 milioane tone care reprezinta cantitatea maxima de cereale ce pot fi incarcate in vase din silozurile dunarene si in Portul Constanta.

In al doilea rand, calitatea graului. Fermierii mici nu folosesc, de cele mai multe ori, din ratiuni financiare, seminte de buna calitate, de unde o calitate care trimite graul in categoria furajelor. In al treilea rand, vremea tot mai capricioasa din ultima perioada, care a afectat periodic culturile si calitatea acestora. Si, nu in ultimul rand, pretul, cel mai sensibil capitol in discutiile dintre producatori si comerciantii sau procesatorii de cereale.

E destul de greu sa explici unui locuitor din Baragan de legatura dintre recolta sa si orasul Chicago si in ce fel ii influenteaza bursa negocierile cu comerciantii. Dar este un exercitiu cu care, intr-o forma sau alta, fermierii vor trebui sa se obisnuiasca, pentru ca influenta pietei mondiale se face simtita tot mai mult si in Romania.

In acest an, de exemplu, cand exportatorii din Romania, si nu numai, se confrunta cu o crestere a tarifelor de transport naval. La baza majorarii stau tendinta de apreciere a pretului petrolului, dar si numarul mare de nave ocupate sa transporte minereuri sau alte marfuri menite sa astampere foamea de dezvoltare a economiei chineze. Departamentul Agriculturii din SUA anunta recent ca tarifele de transport naval pe traseul SUA-Japonia sunt aproape de nivelul- record inregistrat in februarie 2004 de 80 de dolari/tona. Tarifele s-au majorat cu 30 de dolari/tona in aceasta vara. Dar acesta este numai un aspect.

Problema principala este pretul de vanzare a graului, convenit de organizatiile patronale, pentru acest an, la o valoare maxima de 5.500 de lei pentru un kilogram. "Este un pret care nu face competitiv graul romanesc la export. In Europa, preturile sunt la nivelul de 85 - 90 de euro pe tona si, pentru ca s-au confruntat cu un excedent de productie, autoritatile au intervenit pe piata prin alocatii si cumparari la pret minim garantat, care sa asigure veniturile producatorilor", spune Viorel Marin, presedintele organizatiei patronale de morarit si panificatie ANAMOB.

Potentialul de export al graului a fost afectat si de deprecierea din ultima perioada a valutelor in raport cu leul romanesc. Pe langa toate acestea, nu trebuie neglijata dimensiunea politica a bobului de grau. "In octombrie, presedintele Chirac a fost in China pentru a promova si un export francez de 700.000 de tone. Jocurile se fac si in felul acesta. Romanii ar trebui sa se indrepte spre pietele traditionale, cum este Africa de Nord, dar este necesar si un lobby intens", spune Daniel Botanoiu, directorul Societatii Nationale a Produselor Agricole.

Locul Romaniei pe piata graului trebuia stabilit cu ani in urma, de catre autoritati si de organizatiile de producatori si comercianti. Pentru ca acest lucru nu s-a facut, problemele s-au amplificat, iar romanii au ajuns in situatia de a nu se putea bucura de avantajele unei recolte bogate. "Suprafata negociata cu UE pentru grau este de 2,2 milioane de hectare. La un nivel al productiei de 6 milioane de tone, din care scadem consumul intern, am putea avea in fiecare an probleme cu 2,5 milioane de tone de grau", spune Cezar Dogaru.Probleme nu au marii integratori, de genul InterAgro si Comcereal Vaslui.

"Exportul nu este pentru noi, acum, o solutie. Platim arenda si folosim recolta de grau pentru nevoile proprii, pentru capacitatile de industrializare pe care le avem. Preferam sa vindem ce ramane pe piata interna", precizeaza Cezar Dogaru.

"Romanii pot deveni jucatori importanti pe piata agricola mondiala, chiar daca am pierdut etape importante. Este necesara o concentrare a productiei, profitul se obtine din ferme ce au cel putin 100 de hectare", crede Adrian Porumboiu.

Si iata cum o natie care sute de ani s-a batut ca sa isi apere lanurile manoase de straini trebuie sa lupte acum pentru a-i convinge pe acestia sa-i cumpere graul.