Anand Seth reia concluziile unui studiu al Bancii Mondiale din toamna trecuta, care sustine ca Romania ar avea nevoie de o crestere a PIB de 8% pe an ca sa elimine saracia pana in 2015. Asa incat adeptii unei viziuni optimiste automate despre capacitatea Romaniei de a face fata pietei UE pot spune linistiti ca nu eradicarea saraciei da seama de compatibilitatea tarii cu cerintele Uniunii - mai ales ca saracia, dupa criteriile tehnice folosite de Banca Mondiala, n-a disparut nici din cele zece tari intrate in UE la 1 mai 2005.

Ceea ce vrea sa spuna insa oficialul Bancii Mondiale este ca apropierea de standardele UE nu trebuie conceputa in sens strict cantitativ, cu atentia concentrata exclusiv pe cifra cresterii economice, pe nivelul datoriei publice sau pe statistica investitiilor straine.

Un economist care socoteste in schimb mai relevanti indicatorii despre saracie ori despre cifra de inflatie care a insotit o crestere economica altminteri spectaculoasa (caci sa nu uitam ca in 2004 cresterea PIB a depasit 8%) vorbeste de fapt despre calitatea evolutiei unei economii, aceea reflectata intr-o calitate mai buna a vietii, de la drumurile si podurile de la tara pana la calitatea mediului si accesul la educatie si cultura.

Aceasta este opozitia clasica intre crestere si dezvoltare, tema rar abordata la noi, fiindca nu pare de actualitate. Nici un demnitar de la noi nu are motive, de altfel, sa puna problema viitorului in acesti termeni, pentru ca din punct de vedere politic nu este silit de nimic s-o faca. Calendarul politic al integrarii spune doar ca Romania va adera la UE in 2007 si la zona euro in 2012-2014, iar ordinea politica a lucrurilor nu are neaparat legatura cu realitatea economica si de civilizatie.

Foarte cu talc, Anand Seth spune ca nu stie cum e cu riscurile politice, dar ca riscul economic al unei eventuale amanari cu un an a aderarii la UE e minim - fiindca reformele oricum trebuie sa continue, iar investitorii straini stiu ca Romania tot inspre UE se indreapta. Ce zice el nu e insa un argument pentru euroscepticii de la noi, ci o simpla pledoarie pentru o discutie mai putin superficiala despre economia romaneasca - decuplata adica de incordarea reperului calendaristic al lui 1 ianuarie 2007.