Trista moştenire

Autor: Dorin Oancea Postat la 29 iulie 2013 1346 afişări

Dincolo de concept, care sună bine - „generaţia pierdută„ - şomajul şi stagnarea cu care tânăra generaţie dă piept în lume ar trebui să fie un subiect permanent de primă pagină. Nu este vorba aici musai de costuri strict sociale sau economice; socot că această tânără generaţie va produce, vrem sau nu vrem, ne place sau nu, schimbări la fel de profunde ca generaţia rock’n roll.

Trista moştenire

Nu vorbesc aici de gusturi muzicale, ci de generaţia care a zdruncinat traiul tihnit din suburbii, a creat lideri de imagine, a dat jos preşedinţi, a purtat războaie, a creat companii şi a dărâmat cortina de fier. Indiferent de cum a fost clasificată de sociologi, tânăra generaţie a anilor ‘50 - ‘60 a iscat lumea modernă, a dus omul pe Lună, a creat calculatorul şi internetul, apus bazele lumii moderne, tehnologizate.

Acum tânăra generaţie care foloseşte din plin, nativ şi natural, puterea comunicării şi a internetului, care vorbeşte o limbă nouă, poate lipsită de acorduri gramaticale sau de semne de punctuaţie, dar care are, trebuie să recunoaştem, eficienţa ei, nu-şi găseşte, cumva, locul în societate.

Din cauza crizei, a lipsei locurilor de muncă, a manevrelor politicianiste, a obtuzităţii politice şi a lăcomiei instituţionalizate. Trebuie să meargă Papa Francisc tocmai în Brazilia pentru ca ziarele să acorde o oarecare atenţie subiectului; asta pentru că ştirile breaking sunt regele cel mic din Marea Britanie (întrebare: peste ce lume va domni?) sau veşnicul conflict dintre palatele din Bucureşti, purtat acum între tampoane de vagoane.

Cifrele sunt uriaşe: între 73 de milioane de tineri, conform Organizaţiei Internaţionale a Muncii, şi 290 de milioane, conform The Economist, caută un loc de muncă în lume.

Nu aş fi scris toate astea dacă nu aş fi citit un sondaj legat de opţiunile de angajare ale tinerilor absolvenţi români, sondaj realizat de institutul de cercetare Trendence şi la care au răspuns 11.600 de tineri absolvenţi de facultate.

Aceştia au indicat compania la care ar vrea să lucreze: cei cu studii economice vor în bănci, dar şi în mari companii, în ordine descrescătoare BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen, ING, Google, Coca-Cola, Orange, PwC şi Procter & Gamble, iar cei cu studii tehnice şi IT vor la Continental, Microsoft, Dacia, VW, BMW, Hidroelectrica, Siemens, Orange, IBM. Realizatorii studiului spun că, în comparaţie cu anii trecuţi, Apple şi Microsoft sunt perdanţii anului, cu mai mult de şase puncte procentuale, în timp ce Hidroelectrica urcă de pe locul 16 pe 7, iar Enel face un salt de 47 de locuri, pe poziţia 21.

Alte date care mi se par interesante sunt faptul că economiştii sunt mai puţin dispuşi să emigreze, că 35% dintre absolvenţii români au aplicat deja pe reţelele de socializare pentru un loc de muncă, dublu faţă de media europeană, că urcă retailerii, că 23% dintre ingineri şi IT-işti ar accepta să lucreze pentru o companie cu probleme de imagine (media europeană este 35%) şi că 80% aşteaptă de la angajatori un tratament egal îndiferent de poziţia socială, de etnie, naţionalitate sau religie.

Regăsesc în toate acestea un pragmatism interesat, cu care nu sunt obişnuit; sondajul arată că este ceva, mult mai mult, dincolo de imaginea TineriGălăgioşiCareÎşiFreacă-EcraneleTelefoanelorCuReligiozitateVirgulăCareNuÎnvaţăŞiNuLePasăDeNimic. Poate că ei au soluţia depăşirii actualei stări de criză, poate că pentru ei „too big to fail„ înseamnă cu totul altceva decât pentru Angela Merkel sau François Hollande. Nu-i pomenesc degeaba pe cei doi lideri europeni, care se numără printre părinţii programelor New Deal for Europe, în valoare de şase miliarde de euro, şi Youth Guarantee, de 21 de miliarde de euro, menite să-i ajute pe tinerii şomeri.  Sumele par impresionante, dar îşi pierd impactul şi devin sforăială politică fără sens dacă ţinem cont de unu, obsesia europeană cu austeritatea şi doi, de costurile asociate cu şomajul, de 153 de miliarde de euro. Nu am nimic de spus despre liderii români, pentru că pentru ei subiectul nu există.

O lucrare a spaniolului Joaquin Sorolla (1863 - 1923), un spaniol de obicei lumions, solar, care vă poate bucura ochii; aceasta e mai tristă, se numeşte „Trista Moştenire„, prezintă ravagiile pe care le făcea poliomielita la începutul secolului trecut şi este o ilustrare plină de sensibilitate a compasiunii, un sentiment de care uităm din ce în ce mai des.

Şi mi se pare că un soi de tristă moştenire le lăsăm şi noi TinerilorGălăgioşiCareÎşiFreacăEcraneleTelefoanelorCuReligiozitate.

Urmărește Business Magazin

/opinii/trista-mostenire-11168560
11168560
comments powered by Disqus

ALEPH STORY: Cine sunt cei mai mari proprietari de terenuri Agricole din România

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.