Sincer, papuseilor, ma doare in cot!

Autor: Dorin Oancea Postat la 01 noiembrie 2010 21 afişări

- “Si maine e o zi!”, spuse Scarlett. - “Dar ce o sa fac? Unde o sa ma duc?”, spuse ea mai tarziu. - “Sincer, papusa, ma doare in cot”, replica Rhett.

Aveti mai sus rescrierea romanului "Pe aripile vantului", pentru generatia Twitter; am depasit cu putin cele 140 de caractere impuse de limitarile cognitive ale initiatorilor serviciului. Replica lui Rhett este in original "My dear, I don't give a damn", iar in film a capatat un "frankly" la inceput si a devenit, in opinia American Film Institute, cea mai celebra replica dintr-un film.

Zicerea cinicului sudist, cu sau fara sinceritate, mi se pare esentiala in contextul momentului in care scriu acest text: ieri a cazut motiunea, astazi citesc uimit in Gandul cum Adriean Videanu si alti lideri ai coalitiei de guvernare s-au certat cu reprezentantii FMI pe teme de reducere a cotei unice, crestere a salariului minim sau scaderea CAS.

Nu stiu in ce masura vor fi reluate in presa ideile stabilor de la guvernare, asa ca le voi relua pe scurt: cota unica redusa la 12%, scaderea CAS cu 3 puncte si cresterea salariului minim la 720 de lei. Laszlo Borbely spune ca masurile au fost convenite in coalitie inca din vara si ca in discutiile cu cei de la FMI au aparut "mici divergente de timing" - romanii le vor de la anul, cei de la FMI le sugereaza 2012. Si nu pot rezista sa nu-l citez si pe Varujan Pambuccian, liderul minoritatilor: "Am avut senzatia ca discut cu peretele acesta din fata. Indiferent ce spuneam. Da, dadeau din cap afirmativ in timp ce vorbeam, dupa care isi spuneau poezia. Si este ingrozitor sa ai senzatia ca tu comunici cu cineva care intelege ce-i spui, dupa care el spune acelasi lucru".

Si, desigur, mi se pare firesc ca tocmai ministrul finantelor Gheorghe Ialomitianu sa nu stie despre ce este vorba si la fel de firesc mi se pare ca expertii FMI sa nu vrea sa ia in calculul deficitului pe bugetul consolidat si sumele venite din cresterea colectarii incasarilor la buget si cresterea consumului, dupa reducerea cotei unice (asta era un fel de ironie; pe de alta parte, bine le fac cei de la FMI).

Citind stirea, intai am zis ca ai nostri au iesit din zodia procrastinatiei, a taraganarii, a amanarilor spre niciodata, ca s-a desteptat Scarlett. Era la mintea cocosului ca stiau cam ce ar trebui facut in realitate in cei doi ani de criza, dar au tot amanat pentru ca au avut ba campanie electorala, ba interese proprii sau pur si simplu nu le-a pasat. Iar acum, dupa ce au rapus zeci de mii de firme, dupa ce au desfiintat locuri de munca si si-au pus in cap o mare parte din profesori, politisti, antreprenori sau pensionari, se razboiesc, chipurile, cu FMI. Nu vi se pare toata mizanscena cu disputele, timingul, deficitele si restul o varianta complicata a romanului Twitter de mai sus?

Filozof, il invoc pe Rhett: "Sincer, papuseilor, ma doare in cot".

Raul a fost facut. Nu trebuie sa ne certam cu FMI-ul in toamna anului 2010, trebuia sa ne certam intre noi in toamna lui 2008 si mai inainte de 2008 pe astfel de masuri - reduceri de taxe si impozite si sprijinirea companiilor si crearea de locuri de munca pe baze sanatose.

Economia este o chestie destul de lenta si care are nevoie in primul rand de viziune. Sa explic: de cand am vazut ca minerii pot iesi proaspat barbieriti din fundul pamantului, dupa mai bine de doua luni de captivitate, interesul si respectul meu pentru Chile, aparute dupa ce am vazut cum au reactionat si s-au descurcat loviti de un megacutremur in februarie, s-au amplificat. Cum au ajuns de la dictatura lui Pinochet sa fie prima economie a Americii de Sud? De ce nu mor la cutremure si ies dupa accidentele din mine curati, barbieriti si zambareti? Cum este posibil sa treci prin criza rapid si sa mizezi pe cresteri de sase procente de PIB in urmatorul deceniu?

Economistul Jeffrey Sachs crede ca societatea chiliana a evoluat pentru ca a inlocuit, dupa 1990, dictatura militara cu moderatia, increderea, respectul pentru competente si corectitudinea in managementul public. Cei cinci presedinti care i-au urmat lui Pinochet au fost insi talentati, modesti si integri. Cutremurul i-a costat 18% din PIB, dar au depasit greutatile prin consens politic si un plan responsabil de reconstructie. Constructia bugetara este contraciclica, observa Jeffrey Frankel de la Harvard, prevenind greseala celor mai multe guverne de a cheltui excesiv in perioade economice faste. Deficitul bugetar este tinut strict sub control si nu poate aparea decat daca pretul cuprului, materie prima pe care Chile o exporta cu precadere si de care depinde economiceste, la fel ca Rusia de petrol si gaze naturale, este sub media pe 10 ani sau se inregistreaza o penurie pe piata mondiala. Pretul cuprului si productia sunt monitorizate si analizate de doua echipe separate de experti, lipsiti de orice influenta politica.

Papagalii din Romania ar putea crede ca cei doi economisti si universitari pe care i-am citat sunt cu capul: cum e posibil sa cresti economic mizand pe modestie, cinste, integritate, prudenta, consens daca este cazul sau pe competenta reala?

Ii voi linistii: chestiile alea sunt valabile pentru insii talentati, modesti si integri.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
opinii,
Dorin Oancea,
economie,
FMI
/opinii/sincer-papuseilor-ma-doare-in-cot-7616580
7616580
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.