Google este cea mai cool, cea mai misto companie: sloganul este "Don't be evil", este cel mai bun loc de munca din lumea asta iar la a noua aniversare litera "g" dintre "o" si "l" a devenit, glumet, un 9 din bombonele. Data aniversarii a fost aleasa in functie de momentul in care angajatii au decis ca le este pofta de tort; asa se procedeaza mereu - compania a fost infiintata in septembrie, asa ca luna ramane aceeasi mereu, dar ziua aniversarii este aleasa de angajati. Am rasfoit un pic informatiile publicate de companie si m-am gandit ca este momentul sa scriu despre niste chestii la care ma gandesc de ceva vreme. Stiu ca nu sunt cea mai potrivita persoana sa analizez un gigant cu 14.000 de angajati si cu o valoare de piata care ar scoate Romania din orice criza economica trecuta, prezenta sau viitoare. Asa ca o sa analizez nu unul, ci doi giganti, pentru ca pozitia de utilizator mi-o permite. Este vorba de Google si Microsoft.

La inceput lumea era o linie si avea o singura dimensiune, incepea in spate si se termina undeva, in fata. Liniile erau trasate de un cursor verde ce clipea (va amintiti de programele din epoca DOS?).

A venit Microsoft si a mai adaugat o dimensiune, iar lumea a devenit plana, ca o coala de hartie; pe ea te puteai plimba in sus si in jos, la stanga si la dreapta. Dar numai in interiorul unui calculator.

Google a dat profunzime lumii plane desenate de Windows (nu internetul a facut asta si nu Netscape, iar Yahoo! si AOL au ratat la mustata oportunitatea). Google a facut inutile acumularile preistorice de muzica si videoclipuri de pe calculatoarele personale, isi ofera mail, cursuri de schimb, date, lungimi, latimi si inaltimi, este omnipotent si omniprezent. Dar Microsoft a imbatranit, iar Google e pe cale sa imbatraneasca.

David Pogue, editorialistul pe teme de tehnologia informatiei de la New York Times, vorbeste de paradoxul upgrade-ului software: "Daca imbunatatesti un program de un numar de ori, il faci cel mult praf". Microsoft nu a inteles asta, iar Bill Gates, dupa ce a atins stelele cu mana, a crezut ca poate repeta figura de mai multe ori, schimband numai trambulinele; de unde si multele variante de sisteme de operare propuse si modul, fortat de multe ori, de impunere a schimbarii. Ce aduce fundamental diferit Vista de Windows 3.1 sau de mult mai popularul Win 98 second edition? Invocarea progreselor hardware si tehnologice nu mi se pare de ajuns. Si, mai mult, stabii de la Microsoft nu au priceput o chestiune care mi se pare fundamentala - sa isi faca niste aliati din gigantica masa de utilizatori de internet din lumea intreaga. Nu era mai bine ca in loc sa lupte cu tot ce pot scorni sau porni utilizatorii numiti, de cele mai multe ori nedrept, pirati - virusi, viermi sau programe de eliminare a protectiilor - sa incerce sa canalizeze si sa foloseasca pentru binele propriu toata aceasta uriasa cantitate de inteligenta si putere de calcul?

Google a inteles asta si s-a dovedit mai prietenos. A mizat, lucru extrem de important, pe simplitate (v-ati imaginat vreodata cum ar fi cautarea pe net prin intermediul unui wizard propus de Microsoft: "..daca acesta este rezultatul dorit, apasati Stop, daca nu, apasati Next...."), pe intelegerea nevoilor utilizatorului (saltul de la o casuta postala de cativa mega la un Gmail de 30 de giga), pe extindere prietenoasa si folositoare. Dar, in esenta, Google a facut un singur salt la stele, numai ca detenta a fost mai ampla, mai puternica, mai de anvergura. Acum a devenit o entitate corporatista, Brin si Page sunt doua nume pierdute printre cele 13 care compun conducerea executiva si care nu apar in restul de 41 de persoane care inseamna managementul companiei. 54 cu totul, cum or comunica si cum or decide oare? Iar desemnarea unui Chief Culture Officer, o persoana numita special pentru a mentine cultura si modul destins de lucru care a caracterizat compania la inceputuri, mi se pare, cu tot respectul, o prostie. Cultura aceea destinsa trebuie sa fie mintea oamenilor, trebuie simtita, nu impusa pe cale ierarhica de un executiv.

Si ce vrei sa demonstrezi, ma veti intreba? Nimic, vreau numai sa spun ca urmatorul salt la stele poate fi oriunde si poate apartine oricui; el depinde numai de putina creativitate, de putina intelegere, de putina inteligenta. Internetul evolueaza si poate ca interactivitatea si wiki si continutul sunt viitorul. Dar uneltele actuale mi se par greoaie, iar feed-urile si RSS-urile si blogurile si web 2.0 mi se par numai cautari ale unei interfete unice intre oameni si masini si retea care sa mai adauge o dimensiune liniei si planului si spatiului.