În urmă cu un an Larry Page a devenit director executiv (CEO) al Google, înlo-cuindu-l pe Eric Schmidt, omul care a condus compania vreme de zece ani. Mişcarea a fost comparată cu revenirea triumfătoare a lui Steve Jobs la conducerea Apple în 1997, însă analogia este forţată. Larry Page nu a părăsit niciodată compania pe care a fondat-o, iar prestaţiei lui Schmidt nu prea i se poate reproşa ceva. De altfel, Schmidt a rămas preşedinte executiv şi va fi în continuare vocea publică a companiei, având de gestionat chestiuni complicate legate de legislaţia anti-trust, de acuzele privind violarea intimităţii utilizatorilor şi de interminabilul război al brevetelor cu rivali precum Apple şi Microsoft.

Însă investitorii nu prea agreează fondatori în postura de executivi ai corporaţiilor (îi consideră prea "implicaţi emoţional") şi se simţeau mult mai bine în compania unui executiv "pur-sânge" precum Schmidt decât în compania unui tehnician precum Page. Cu toate acestea, se pare că Larry Page şi-a făcut bine treaba în anul care a trecut, renunţând la mai multe proiecte care nu s-au dovedit viabile (precum Buzz, Wave sau enciclopedia Knol) şi orientând eforturile spre o integrare a serviciilor în jurul câtorva puncte nodale. Dintre acestea se distinge reţeaua de socializare Google Plus, care a depăşit o sută de milioane de membri şi se îmbogăţeşte constant cu noi funcţionalităţi.

Mult mai discretă este însă activitatea celuilalt fondator, Sergey Brin, care dirijează un misterios centru de cercetări numit Google X Labs, unde se lucrează la proiectele futuristice pe termen lung, dintre care puţine par realizabile în viitorul apropiat. Proiectul ascensorului spaţial destinat transportului de materiale în spaţiu sau pe orbita Pământului fără utilizarea unei rachete ar părea mai firesc la NASA decât la o companie. Şi totuşi rezultatele cercetărilor de aici încep să se vadă. Nu demult, o maşină echipată de Google capabilă să navigheze fără şofer a făcut vâlvă. Dacă însă în acest domeniu mai există cercetări şi experimente, unele dintre ele finanţate de DARPA (cum ar fi cele de la universităţile Stanford şi Carnegie Mellon), iar altele de marii producători, proiectul Google Glass are şanse să se concretizeze prin nişte ochelari care ne vor sta pe nas într-un viitor nu prea îndepărtat. Într-un articol din februarie, New York Times specula (pe baza unor surse neprecizate) că ochelarii vor fi puşi în vânzare până la sfârşitul anului la preţuri comparabile cu un smartphone de vârf, dar Google a dezminţit prompt informaţia. În schimb, Wired este de părere că, deşi există deja prototipuri, Google Glass este mai degrabă un concept decât un produs.

De fapt, ceea ce a lansat Google zilele trecute este doar un video de două minute şi jumătate care ilustrează ce ar putea să însemne Project Glass (acesta este numele în postarea de pe Google Plus în care s-a făcut anunţul) şi solicită publicului păreri şi sugestii. În principiu, "ochelarii" sunt de fapt un telefon inteligent bazat pe Android, dar cu o interfaţă diferită. Pentru partea vizuală avem o lentilă plasată pe o ramă, care va furniza informaţii în partea de sus a câmpului vizual, în vreme ce comenzile sunt exclusiv vocale. Desigur, ansamblul dispune de conectivitate GSM şi WiFi, de sistem de geo-locaţie, cameră foto-video şi tot ce mai este necesar. Deşi poza lui Geordi La Forge din Star Trek ilustrează multe articole dedicate conceptului, Google Glass nu este desigur o proteză vizuală, ci mai degrabă un sistem total hand-free, capabil să ne furnizeze ceva ce proiectanţii numesc "realitate îmbogăţită" (augmented reality).

Este de remarcat că Google îşi foloseşte în acest proiect anii de cercetări în domeniul recunoaşterii vocale şi integrează multe elemente de inteligenţă artificială, rivalizând cu ceea ce încearcă Apple cu sistemul Siri. O altă caracteristică interesantă este faptul că întregul ansamblu este clar orientat spre social networking şi multe dintre funcţionalităţi converg spre Google Plus. De exemplu, o poză (realizată printr-o simplă comandă de gen "take a shot") poate fi imediat postată printr-o comandă "share". De asemenea, prietenii din reţea pot fi localizaţi dacă sunt în apropiere. Diverse alte servicii Google (de exemplu, hărţile sau partea de shopping) conlucrează pentru a ne "îmbogăţi realitatea" cu informaţii relevante.

Rămâne să ne gândim dacă suntem pregătiţi să acceptăm la modul cel mai concret că tehnologia devine o extensie a corpului nostru. Se pare că vom deveni cyborgi mai repede decât credeam.