Si tanara continua, filozofic, declamand acum cu o voce puternica si un deget ridicat a luare aminte: "Asa sunt oamenii, le place sa fie pacaliti. Si cu cat ii pacalesti mai mult, le place mai mult".

M-am gandit, cata dreptate are. Si cat de usor poti sa iti triplezi vanzarile oferindu-le oamenilor o pacaleala. Si cum inghit oamenii pacaleala - nu s-au intrebat cand au fost cultivate, unde sa mai creasca si cine sa mai cultive capsuni in Romania. Sau daca s-au intrebat, pentru o fractiune de secunda, n-au mai asteptat sa le raspunda cineva sau sa isi raspunda. Asa ca singurii castigati raman tanara precupeata, cu vanzarile triplate, alaturi de importatorii de fructe turco-romane. O fi avand blog precupeata? Sau profil pe Facebook? Pentru ca m-as declara imediat fan. Sa o tinem minte pe tanara si filozofia ei.

O alta pacaleala: in partea de nord a Atenei, o suburbie bogata, doar 324 de proprietari au admis, in declaratiile de taxe, ca au piscine. Pentru ca nu puteau patrunde in spatele portilor ferecate si gardurilor inalte, inspectorii de la fisc au recurs la fotografiile facute din satelit si au obtinut un cu totul alt rezultat: au numarat 16.974 de piscine. Clou-ul nu este aici diferenta dintre numarul declaratiilor si numarul real al piscinelor, pentru ca incercarea de a insela fiscul tine de cultura comuna a sudului si estului Europei, ci de faptul ca inspectorii de la fisc s-au simtit indemnati sa verifice declaratiile si au folosit mijloace moderne, de necontestat, pentru aceasta. Cu alte cuvinte, le-a pasat, desi sunt o tinta pentru tot felul de acuzatii: coruptie, program lejer de lucru, lipsa de preocupare. Sa-i tinem minte pe functionarii de la fiscul grecesc.

Si inca una: actiunile sindicale si rezultatele lor. Unul, un scriitor, Clay Shirky a spus un lucru intelept (ca orice lucru intelept, pare evident): "Institutiile vor cauta sa conserve, sa mentina problemele pe care ar trebui sa le rezolve". Nu-mi aduc aminte, in afara de vesnica burzuluiala periodica de la televiziune a liderilor mai eterni decat Sfinxul, ca vreun sindicat sa rezolve, in ultimii 20 de ani, vreun conflict de munca; au obtinut, in general, amanari ale unui deznodamant de neevitat. Iar adunarea de saptamana trecuta a 30.000-50.000 de capsunari in devenire in Piata Victoriei sau amenintarile cu greva generala sau palavrageala inutila din Consiliul Economic si Social nu fac decat sa confirme regula lui Shirky: cu multe declaratii si cu putine actiuni te poti mentine in atentia publica suficient cat sa pari mult mai orice decat esti in realitate. Sa-i uitam pe sefii de sindicate, dar sa nu-i neglijam pe sindicalisti.

Asta nu-i pacaleala: un euro cheltuit de stat inseamna numai un euro in PIB, in timp ce un euro eliminat din taxe si impozite inseamna trei euro in plus la PIB. Multiplicatorul unei reduceri de taxe este 3,8 in cinci ani. Multiplicatorul unei cheltuieli guvernamentale bazate pe deficit este 0,33 in cinci ani. Poate ca datele (exista studii, dau link-uri la cerere) ar trebui ponderate cu elanul mai redus al investitorilor de a miza pe o piata sau alta intr-o perioada de criza, chiar in cazul in care reducerea de taxe este consistenta. Dar nu trebuie uitat faptul ca reducerea de taxe nu trebuie facuta in perioada de maxim a crizei, ci, prevazator, la primele semne ale acesteia, adica atunci cand autoritatile din Romania vorbeau despre cum o sa ne ocoleasca pe noi criza.

Nu este pacaleala nici economia gri. Sa recunoastem ca autoritatile vor alege totdeauna cea mai comoda cale de rezolvare a unei situatii: "Nu mai pot plati, nu platesc!", ce poate fi mai simplu? Iar daca vine cineva cu propuneri noi, o dam in glumite ieftine de genul contrabandei cu usturoi de care pomenea ministrul Vladescu. Nu stiu daca studiul intocmit de un colectiv condus de profesorul Friederich Schneider de la Universitatea din Linz a tinut cont de dimensiunile contrabandei cu usturoi in tara lui Dracula, dar contine niste valori ingrijoratoare: economia gri reprezenta in Romania 34,4% din PIB in 2000, 36,1% in 2002 si 37,4% in 2003. Ma indoiesc ca a scazut in anii ce au urmat. Pentru comparatie: Rusia 48,7%, Franta 14,5%, Germania 16,8%, Statele Unite 8,4% (puterea IRS?). O injumatatire a economiei gri in Romania ar echivala asadar cu cel putin un credit de la organismele financiare internationale. Dar cine sa o faca, ii pasa cuiva de la fiscul romanesc?

A devenit din ce in ce mai evidenta lipsa de comunicare, inflexibilitatea si lipsa de reactie a autoritatilor romane la solicitarile sau propunerile societatii sau mediului de afaceri; este o cale de a masca nepriceperea, si folosesc cuvantul in sens eufemistic. Periodic, ne lasam pacaliti cu capsuni politicianiste, ne dam seama de asta si, dupa cum bine zicea precupeata, ne place si mai vrem. Daca le-am cere solutii, nu prin CES-uri sau dansand "pinguinul" in Piata Victoriei, ci la timp si bine documentate si cu rezultate si pe termen scurt si pe perioade de cinci ani, daca am fi atenti la cine ne reprezinta si unde si cu ce folos, criza ar fi ramas o pacaleala.