Sunt foarte multe controverse legate de „reţetele” mai mult sau mai puţin eficiente folosite de FMI, plus nenumărate teorii conspiraţioniste despre forţele care ar sta în spatele Fondului. Nu vreau să intru în astfel de discuţii, ceea ce vreau să arăt este că solicitările FMI şi ale Comisiei Europene către România sunt de bun simţ pentru orice persoană preocupată de economia acestei ţări.

Din informaţiile mele despre ultimele negocieri cu guvernul Ponta, acestea s-au blocat în două probleme: restructurarea Complexului Energetic Hunedoara şi liberalizarea preţului la gaze. În ceea ce priveşte preţul la gaze, vă ofer opinia celui pe care-l consider cel mai bun expert independent în sectorul energetic, Ana Otilia Nuţu, care a consiliat inclusiv Banca Mondială. „Liberalizarea pieţei de gaz e în beneficiul IMM-urilor, iar amânarea liberalizării în beneficiul EON şi GDF, care sub nicio formă nu vor să renunţe la o cotă de piaţă garantată şi cu profit garantat. Garantarea unui monopol în detrimentul consumatorilor e o chestiune de nemaiauzit într-o ţară cu economie de piaţă funcţională”, a explicat Ana Otilia Nuţu, într-un articol de pe contributors.

În ceea ce priveşte Complexul Energetic Hunedoara (CEH), la ora la care scriu tocmai se anunţă că s-a înregistrat a patra cerere de insolvenţă. Complexul a avut, în 2014, pierderi de un miliard de lei. CEH produce energie cu 270 lei/ Mwh, în timp ce pe bursă energia se vinde cu 170 lei/ Mwh. Este clar că aici ori are loc o restructurare rapidă, ori va fi prea târziu (dacă nu cumva este deja) şi va trebui lichidat. Timpul pierdut prin ezitările guvernului Ponta va fi plătit cu dobândă, mai târziu.

Nuca de pe coliva negocierilor cu FMI/ CE este însă noul Cod Fiscal. Nu atât reducerea TVA-ului îngrijorează, cât întregul pachet de reduceri de taxe şi impozite. Fondul crede că guvernul Ponta va obţine creştere economică în 2015 şi 2016 prin relansarea consumului, dar efectele negative se vor simţi pe termen lung. „Creşti câţiva ani prin tipărire de bani, prin relaxări fiscale dar, după aceea, criza care vine îţi mănâncă toată creşterea şi te întorci exact la nivelul la care ai fost înainte.

Ca să ai o creştere sustenabilă şi de durată, este nevoie de politici în sfera reală a economiei, de reforme structurale care să lucreze exact asupra celor trei factori care compun PIB-ul potenţial: capital, forţa de muncă şi productivitatea totală”, a spus, acum câteva zile economistul şef al BNR, Valentin Lazea.

Ca să rezum: economia României trebuie să devină mai competitivă, ca să devină mai competitivă are nevoie de investiţii străine şi, pentru a le atrage, are nevoie de infrastructură. Aceasta este direcţia pe care ne presează FMI şi Comisia Europeană să mergem. În mod normal nu ar fi fost nevoie ca aceste instituţii din exteriorul României să ne spună ce trebuie să facem.

Aţi văzut care sunt riscurile abandonării investiţiilor în infrastructură: Renault nu numai că nu continuă dezvoltarea în România, dar chiar ameninţă cu o restrângere a activităţii, dacă autostrada Piteşti-Sibiu nu este gata până în 2020. Ceea ce face acum guvernul Ponta este să copieze politicile populiste din anii 2007 şi 2008 ale guvernului Tăriceanu: vrea să rupă acordurile internaţionale ca să poată cheltui fără control, taie investiţiile (nu aduc voturi) şi bagă banii în consum.

 Este nevoie să vă amintesc situaţia dezastruoasă în care s-a aflat România după ce domnul Tăriceanu – aliatul de azi a guvernului Ponta – a plecat de la putere, în decembrie 2008? Să nu uităm, altfel vom plăti scump după ce trec alegerile.

George Mioc este un antreprenor român care a emigrat în anul 1975 şi s-a stabilit în SUA. Este proprietarul unei fabrici care produce profile de aluminiu.