Saptamana trecuta nu ma asteptam la turnura pe care avea sa o ia scandalul provocat de publicarea de catre WikiLeaks a celor peste 250.000 de depese diplomatice americane. Totusi, intrebarea de fond ramane inca in picioare: ne vom alege cu mai multa transparenta sau cu mai mult control de pe urma acestor evenimente? Dar mai putem adauga si altele. Este WikiLeaks un campion al libertatii de expresie sau sunt mai degraba justificate acuzele de terorism formulate mai mult sau mai putin explicit de autoritatile americane? Mai sunt valabile libertatile civile individuale atunci cand in joc sunt interese politice enorme? Nu ma angajez sa gasesc raspunsuri, ci doar ce s-a intamplat din perspectiva informatica dupa ce socul initial s-a mai atenuat si toate tunurile au fost orientate spre australian Julian Assange, considerat capul rautatilor.

Prima grija a celor afectati de "Cablegate" a fost sa rada de pe internet WikiLeaks. Dar lucrurile nu s-au dovedit usoare. Fie din frica, fie ca urmare a unor presiuni, serviciul EveryDNS a dezactivat numele de domeniu WikiLeaks.org. Numai ca sistemul DNS (Domain Name System) este descentralizat, asa ca efectul se propaga intr-un anumit timp, in care WikiLeaks ar fi putut sa schimbe furnizorul de DNS si sa-si pastreze domeniul. Insa prevazand ca povestea s-ar putea repeta, a preferat diversificarea. Asa ca in loc de WikiLeaks.org au rasarit peste noapte zeci de domenii WikiLeaks la nivel de tara, de la WikiLeaks.ch (Elvetia) pana la WikiLeaks.to (Tonga - un regat cu 100.000 de locuitori din sudul Pacificului). Au diversificat si mai mult lucrurile, astfel incat domeniul .ch (de exemplu) este pe 14 servere de nume, raspandite pe 11 sisteme autonome din 8 tari.

Gazduirea sitului a fost si ea atacata: Amazon a refuzat sa-i mai ofere hosting si neaga ca a raspuns unor presiuni. Motivatia a fost ca WikiLeaks n-a respectat conditiile, anume aceea cu privire la drepturile asupra materialelor stocate (si trebuie sa admitem ca nu detine copyright pe documente). Dar WikiLeaks a recurs la serviciul "cloud" de la Amazon de putina vreme, asteptandu-se la un trafic sporit odata cu publicarea depeselor. Rezultatul a fost ca si-au diversificat si mai mult gazduirea in Europa, in special in Suedia si Franta. Mai mult, continutul a fost "oglindit" de voluntari in peste 1.000 de situri, asa ca practic expunerea a crescut in mod exponential, in ciuda atacurilor, invalidand astfel si "listele negre" instituite de mai multe tari. Insa replicile au o problema de credibilitate: este chiar continutul adevarat? Pentru a trece peste acest impediment, WikiLeaks se distribuie si pe torrente, unde continutul este semnat.

Detaliile tehnice despre DNS, BGS, clase IP si alte asemenea sunt mai putin interesante decat faptul ca principalele sisteme de plati - Visa, Mastercard si PayPal - au blocat operatiunile pentru WikiLeaks (donatii), iar banca elvetiana PostFinance a blocat contul personal al lui Assange. Peste toate acestea s-a suprapus si un scandal sexual destul de dubios, in care Assange a fost acuzat de justitia suedeza si in cele din urma arestat in Marea Britanie.

Raspunsul sustinatorilor voluntari ai WikiLeaks a pornit de la un grup de "hacktivisti" pentru libertatea de exprimare in internet numit Anonymous, care a pornit Operatiunea Payback (Rasplata).

De fapt, un veritabil razboi informatic impotriva tuturor celor care au incercat sa blocheze WikiLeaks. Folosind un program open source conceput initial pentru testarea serverelor sub trafic intens (LOIC - Low Orbit Ion Cannon), adaptat pentru a putea fi controlat printr-un canal IRC, hackerii au reusit sa adune cateva mii de voluntari care si-au pus computerele in slujba unor masive atacuri DDoS (Distributed Denial of Service) carora le-au cazut victime Visa, Mastercard, PayPal, PostFinance, Sarah Palin, procuratura suedeza, senatorul Joseph Lieberman, biroul de avocatura Borgstrom and Bostrom.

Cireasa de pe tort a fost Amazon, unde hackerii nu s-au multumit cu un simplu atac informatic, ci au recurs la ironia suprema: au spart serverul, au incarcat cele 250.000 de documente si le-au pus in vanzare pe Kindle e-bookstore. Pentru cateva ore, acestea au fost disponibile public pe Amazon.co.uk. In acest timp, "volumul" s-a bucurat si de cateva comentarii, in care vizitatorii se aratau indignati de faptul ca Amazon vinde documente care ar trebui sa fie libere si gratuite. Cum, cand si daca se vor termina toate aceste este foarte greu de anticipat. Pana acum am avut doar proba puterii internetului. Povestea bibliotecii din Alexandria nu se va repeta.